Ioana Deac
Sfântul Apostol Toma a fost unul dintre cei 12 apostoli ai lui Christos și este sărbătorit în calendarul ortodox și greco-catolic în fiecare an la data de 6 octombrie. Toma este cunoscut și sub denumirea de ”Necredinciosul”, însă, în esență, el este un martor și un exemplu veritabil al aspirației sincere după adevăr, cel pe care l-a mărturisit cu pasiune până la moartea martirică.
Toma s-a născut în cetatea Paneada (numită și Cezareea lui Filip), din Galileea. În limba arămaică, numele ”Toma”, înseamnă ”geamăn”. În cele patru Evanghelii prezența lui Toma se face simțită de fiecare dată într-un perimetru cu o încărcătură emoțională puternică și emblematică:
”Să mergem să murim și noi împreună cu El”, afirma în fața apostolilor, dorind să-și arate devotamentul jertfelnic față de Christos; ”Doamne , nu știm unde Te duci și cum putem să știm calea?”, îl întreabă pe Iisus, determinându-L să ne încredințeze răspunsul atât de prețios care a dăinuit peste veacuri: ”Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât numai prin Mine”; ”Domnul meu și Dumnezeul meu!”, este strigătul copleșitor și consolator, atunci când, după Învierea Domnului, Toma, nefiind de față la prima apariție, Iisus îi reapare și-l îndeamnă să-I probeze autenticitatea, punându-și degetul în rănile Lui.
Dragi cititori, este uimitor cum Dumnezeu transformă munții necredinței și stâncile îndoielilor în puncte de sprijin pentru infirmitățile noastre. Noi, oamenii, avem adesea nevoie de claritate interioară și suntem însetați după evidențe. Este firesc să avem îndoieli sau întrebări, este firesc să cercetăm, dar este esențială maniera în care o facem.
Sfântul Chiril al Alexandriei afirma că atunci când Toma spune: ”dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor nu voi crede…”, el spune de fapt: ”Nu voi crede că El mai poate fi văzut, de nu voi pune degetul meu în urma cuielor”. Așadar, îndoielile noastre nu sunt îndoielile lui Toma. Pe Toma îl vom înțelege mai bine dacă nu ne vom opri din căutarea lui Christos.Toma nu este un necredincios în sensul că el neagă Învierea Domnului. Căutarea lui sinceră și stăruița lui ferventă este răsplătită mai târziu cu răspunsul la cele mai mari mistere existențiale. Regretul și durerea de a nu fi avut încredere totală în Mântuitorul său sunt transformate în binecuvântare și reazem permenent pentru întreaga viață.Așadar, dragilor, ”fericiți cei care nu au văzut și totuși cred”! Continuați să căutați, cei care nu ați găsit încă. Dar căutați sincer, lărgindu-vă orizontul inimii. Este mai de valoare și mai încărcat de merite a crede și a nu vedea.
Redacția
