In ceea ce priveste ideea de perceptie a perioadei sarbatorilor de iarna, in aceste vremuri se pot observa doua tabere mari si late: cei care se bucura de venirea acestei perioade a anului si cei care se simt depresivi si nefericiti, un fel de „emo” de Craciun si de Revelion, ba chiar si de Boboteaza. Eu unul cred ca fac parte din prima categorie, pentru ca imi place ideea de sarbatoare si de timp petrecut in compania familiei si a prietenilor. Dar, ca de obicei, am si unele obiectii. As incepe cu faptul ca, din pacate, odata cu varsta, modul in care simt sarbatorile s-a schimbat si par foarte departe de starile de copil care mergea la colindat si care avea o anumita stare de Revelion. Sincer, foarte rar se mai intampla sa am fiorii pe care ii aveam, dar ma bucur totusi de aceasta perioada.
Ceea ce ma face sa fiu de fapt indepartat, intr-un fel, cu forta, de magia sarbatorilor este consumerismul american pe care romanii l-au preluat cu abnegatie si care mie unul imi dauneaza . Aici ma refer la faptul ca de la jumatatea lui noiembrie toate magazinele si autobuzele rasuna de colinde, brazii, globurile, beteala si celelalte ornamente apar cu o luna inainte de Craciun, de ajung de Nasterea Domnului sa fiu „obosit” de atata festivism precoce. Nici nu mai vorbesc de Mosi Craciuni si Craciunite care au impanzit planeta. De Revelion nu mai vorbesc, pentru ca sunt satul de celebra intrebare pe care fiecare o pune cunoscutilor cu doua luni in avans :”Unde te duci de Revelion? Sub acest baraj de planuri, din care majoritatea nu ies, si napadit de tone de „Ler”, cu vocea obsesiva a lui Hrusca in cap, ne imbracam impecabil pentru alte sarbatori care, ca de obicei, o sa treaca prea repede. Hai sa ne bucuram de ele cand vor avea loc, nu ca o avanpremiera intinsa pe o luna si jumatate. Ar fi mai corect, pentru ca Pruncul s-a nascut in ieslea dobitoceasca intr-o singura noapte.

Post Views: 78