Dragi cititori, calendarul latin îi comemorează astăzi pe sfinții martiri coreeni, Andrei Kin Taegon, Paul Chong Hasang și toți cei 111 însoțitori ai lor. ”Am primit botezul și onoarea de a fi numiți creștini. Și totuși, cu ce ne ajută acestea dacă suntem numiți creștini doar cu numele și nu cu faptele?” Iată o scurtă mărturisire de credință a lui Andrei Kin Taegon, primul preot martir corean, care oglindește profunzimea credinței în Dumnezeu și asumarea totală a vocației primite. Pentru o lungă perioadă de timp, catolicismul a fost văzut ca o amenințare la adresa obiceiurilor și tradițiilor coreene, astfel că a fost nevoie de mult efort și sacrificiu pentru ca religia creștină să dobândească o temelie solidă. Călugări și laici catolici, martirii coreeni au fost victime ale persecuţiilor religioase petrecute în ţară, unde primele seminţe de credinţă creştină au apărut la începuturile secolului al XVII-lea prin delegaţiile care vizitau în fiecare an Pekinul pentru schimburi culturale. Andrei Kin Taegon, datorită dorinței nestrămutate de a semăna credința creștină în rândul conaționalilor săi, și-a riscat viața în nenumărate rânduri în încercarea de a băga în Coreea misionari creștini, pentru ca Evanghelia lui Christos să fie proclamată la cât mai mulți oameni, dar mai ales pentru ca ei să descopere cum creștinismul nu este deloc o amenințare pentru Coreea, ci o cale către măreție și restaurare. Tatăl lui Andrei a fost martirizat pe când acesta era încă un copil, dar asta nu l-a împiedicat pe Andrei să devină preot ci, mai mult, i-a șlefuit caracterul eroic. Andrei a fost prins, torturat și ucis pentru că nu a vrut să renunțe la idealul creștin.La fel a fost martirizat și Paul Chong Hasang, un laic care a pierdut și el mulți membri ai familiei în fața martiriului. Ceilalți însoțitori ai lor au fost martirizați pe parcursul mai multor ani și au fost canonizați împreună cu Andrei și Paul de către Papa Ioan Paul al II-lea, în anul 1984. Viețile acestor martiri coreeni au multe să ne vorbeasca nouă, celor care ne putem practica liber credința, celor care nu știm încă ce înseamnă cu adevărat sacrificiul și greul, nouă, celor pentru care e firesc să avem la dispoziție toate mijloacele necesare existenței. Și-n istoria țării noastre știm că s-a plătit un preț mare pentru credință și pentru identitate națională. Astăzi, aceste valori se vând la preț de nimic, pentru un ”blid de linte”, iar noi rămânem amnezici și taciturni.Vrem o ”țară ca afară”, să avem grijă ce ne dorim… Într-adevăr, țările ”de afară” au infrastructură, au sisteme mult mai bine puse la punct, și multe altele; nu zic nu, dar își pierd tot mai mult chipul, identitatea, noima. Și atunci? Ce pierdem atunci când câștigăm ceva? De văzut…Dacă noi am avea valorile morale bine împământenite, s-ar adăuga și infrasctructura și toate celelalte. Sacrificiul martirilor coreeni a fost sămânța ce a dat naștere înfloririi spirituale și a identității unui popor. Să învățăm de la acești sfinți martiri că cei care-l iubesc pe om mai puțin decât pe Dumnezeu fac cel mai mult pentru om și pentru civilizație.

Post Views: 232