În fiecare lună, la data de 19 septembrie, în calendarul ortodox și greco-catolic sunt pomeniți sfinții martiri Trofim, Savatie și Dorimedont.

Aceștia au trăit în timpul împăratului Probus, un mare persecutor al creștinilor. Ei au sosit în Antiohia în toiul unui festival păgânesc când se aduceau jertfe zeului Apollo. Pentru că nu au participat la aducerea jerfelor, au fost judecați, torturați și aruncați în închisoare.

În urma îngrozitoarelor suplicii pe care le-au suportat cu un eroism supranatural, Trofim si Dorimedont au fost decapitați, iar Savatie a murit în închisoare.

Dragi cititori, viața pământească a acestor sfinți a fost un mijloc de a ajunge la țintă și nu un gest de lamentare și sclavie. Acesta este secretul sfinților: ”un mare ideal instalat într-un suflet aprins.”

Ce ar spune astăzi cei trei protagoniști ai moralei creștine, dacă ar vedea festivalurile anti-educație, anti-cultură și anti-spiritualitate care se desfășoară și se propagă pe toate căile și sub toate formele. Adevărate industrii de afaceri profitabile, goale de orice imagine a sacrului, îmbrăcate în straie moralicești, acestea nu sunt altceva decât ambalaje himerice care ”salvează” vieți pentru a lua alte vieți la schimb.

Această tăcere și orbire a societătii noastre, golită de sentimentul curajului și al onoarei, sunt sinonime ale sinuciderii morale. De ce avem atâta nevoie să privim la sfinți? Pentru că ei sunt tabloul sănătății morale și pentru că doar un astfel de eroism mai poate salva lumea de astăzi, ale cărei repere pentru convertire aproape că nu mai există.

Post Views: 142