Sfântul Nichita Gotul

Sfântul Nichita Gotul este serbat în calendarul ortodox și greco-catolic în fiecare an în data de 15 septembrie.

Nichita s-a remarcat în cursul vieții sale prin chipul deplin în care i-a însuflețit pe creștini să reziste înaintea intemperiilor vremurilor, punându-și toată speranța și încrederea în învățătura lui Iisus Christos.

El s-a născut pe teritoriul actual al țării noastre, într-un sat din Câmpia Dunării, în secolul al IV-lea, în perioada domniei împăratului Constantin cel Mare. Familia lui Nichita era originară din Asia Mică, părinții săi provenind din Cilicia, teritoriul Greciei zilelor noastre, aceștia fiind aduși la nord de Dunăre, contrar voinței lor, de către colonizatorii goți.

În vremea aceea, țara noastră, pe nume Dacia, era stăpânită de poporul got, care era condus de doi regi: Atanaric, un rege păgân și barbar, care privea cu multă ostilitate creștinii, și Fritigern, care era un creștin evlavios. Primul domnea în partea de răsărit a Daciei, iar cel de-al doilea în partea de Apus.

În anul 370, regele Atanaric a pornit o prigoană împortiva creștinilor, așezând un idol într-o căruță și, mergând prin toate cetățile, impunea tuturor să se închine idolului. În același timp, în nebunia lor, păgânii au ars toate bisericile creștine care le apăreau în cale, iar pe creștinii pe care îi găseau rugându-se îi obligau să renunțe la credință.

Nichita a fost călugăr la una dintre mănăstirile din sudul Dunării și, ulterior, hirotonit preot de către episcopul Teofil al Goției, ajungând mai apoi prezbiter misionar prin sate și convertind la credință creștină mulți daco-romani și goți. Însuflețit de zel, Nichita era un semn de împotrivire înaintea tuturor injustițiilor și torturilor la care erau supuși creștinii, dar și un reper de trăire cu privire la realitățile cerești.

Aflând mai marii goților despre activitățile creștine ale lui Nichita și despre creștinarea localnicilor, în ciuda persecuțiilor, în anul 372, Nichita a fost prins de ostași în timpul slujbei din biserică. Chinuit de ostași, dar refuzând categoric a renunța la credința sa, Nichita a fost ars de viu. Printr-o minune dumnezeiască, trupul său nu a fost rănit de flăcări, fiind iluminat cu o strălucire supranaturală.

În timpul nopții, un creștin pe nume Marian a recuperat trupul sfântului și l-a așezat într-o raclă, spre venerare. În anul 451, moaștele sale au fost duse de creștini în Cilicia, fiind așezate într-o biserică din orașul Mopsuestia, într-o zi de 15 septembrie.