Ziua bună, dragi cititori!
Într-o legendă din evul mediu se povestește cum Dumnezeu se îndură de un om care se văita de crucea sa. O găsea prea grea pentru puterile sale. Dumnezeu îl conduse într-o sală în care erau expuse toate crucile oamenilor și-i spuse: Alege-ți una!” Omul începu să caute. Atunci văzu o cruce subțire, dar era prea lungă. Văzu o cruce foarte mică, dar când a vrut s-o ia pe umeri, i se păru grea ca plumbul. Apoi găsi una care-i plăcu și-o puse pe umeri. Dar când era pe umeri, omul observă că avea un ghimpe ascuțit care-i pătrundea în carne ca un spin. Astfel, fiecare cruce prezenta ceva neplăcut. Se uita la toate crucile și nici una nu i se potrivea. Deodată descoperi într-un colț o cruce, peste care trecuse cu vederea. Asta nu era prea grea, nici prea ușoară, așa ca și cum ar fi fost croită și făcută special pentru el. Pe aceasta voia să o poarte de acum înainte. Când însă se uită mai de aproape și mai cu atenție la ea, observă că aceasta era tocmai crucea pe care o purtase pâna în acel moment.
Dragilor, oare uităm că noi, când eram copii, cream obstacole în jocurile noastre tocmai pentru a avea ce depăși? De ce ne-am lipsi, devenind adulți, de răsplata câștigată prin efort și suferință? Oare spiritul omului nu se ridică în împrejurări potrivnice așa cum pasărea se ridică spre cer învingând rezistența vântului?
Dacă am ține în mână o unealtă, nu ar trece cinci minute până nu ne-am întreba care este scopul și utilitatea ei, însă de multe ori trăim cu ușurință fără a ne întreba care este scopul vieții și al suferinței. Crucea în sine nu este de nesuportat, insuportabil este eșecul de a-i înțelege sensul.
Să reflectăm împreună!
( Fulton J. Sheen, Strigătele lui Isus pe Cruce)