În calendarul ortodox, greco-catolic și romano-catolic, pe 10 august, este sărbăorit Sfântul Laurențiu Arhidiaconul. Laurențiu sau Lavrentie (în latină „cel încununat cu lauri”) a fost unul din cei șapte diaconi ai Bisericii Romei și împreună-pătimitor cu sfântul papa Sixt al II-lea al Romei, suferind martiriul în timpul persecuțiilor ordonate de împăratul Valerian în anul 258.

Se cunosc puține lucruri despre viața Sfântului Laurențiu. Faptele sale au fost pierdute în vremea lui Augustin. Tradiția spune că era de loc din Nordul Spaniei și că fusese instruit de către Sfântul Sixtus în timp ce era arhidiacon la Roma. Când Sixtius a devenit Papă în 257, Laurențiu a fost hirotonit ca diacon și a fost însărcinat cu administrarea binefacerilor pentru săraci.

La începutul lunii august din anul 258, împăratul Valerian a emis un edict prin care îi condamna la moarte imediată fără proces pe toți episcopii, preoții și diaconii. Această poruncă a fost dusă imediat la îndeplinire în întreaga Romă. În 6 august, Papa Sixtus a fost arestat în catacombe și executat alături de ceilalți doi diaconi ai săi, Felicissimus și Agapitus. Se spune că Laurențiu ar fi zis în timp ce erau duși să fie torturați: “Unde te duci, Sfânt Părinte, fără fiul tău? Unde, o episcope, fără arhidiaconul tău? Înainte nu te-ai apropiat niciodată de altarul sacrificiului fără slujitorii tăi și acum te duci fără mine?” Se spune că Sfântul Sixtus i-a proorocit că îi va urma în curând.

Autoritățile imperiale s-au întors curând la Sfântul Laurențiu și i-au cerut acces la tezaurul bisericii. În cursul următoarelor trei zile după moartea Papei și a arhidiaconilor săi, Laurențiu s-a grăbit să împartă cât mai mulți posibil din banii bisericești săracilor. În a treia zi, în fața unui mic tribunal, el s-a prezentat prefectului, iar când i s-a ordonat să predea tezaurul, el i-a condus într-o cameră. Acolo, le-a arătat săracii, ologii și schilodiții, spunând: “Iată odoarele Bisericii! Biserica este bogată cu adevărat, mult mai bogată decât împăratul vostru.”

În 10 august, Sfântul Laurențiu a primit martiriul, fiind ars pe un grătar pentru credința sa. Tradiția spune că avea o voință așa de puternică încât, în loc să le furnizeze informații romanilor când era pe moarte, el a strigat: “Sunt făcut pe partea aceasta! Întoarceți-mă pe partea cealaltă și mâncați!”

În iconografie, el este adesea prezentat ținând grătarul.

Sursa: Wikipedia