Samarineanul milostiv (Luca 10,25-39)

Mergand de la Ierusalim la Ierihon, calatorul trebuia sa treaca printr-o parte a pustietatii din Iudeea. Drumul cobora printr-o rovina salbatica, stancoasa, intesata de talhari, iar deseori se petreceau acolo violente. Tocmai aici a fost atacat calatorul din parabola. I se luase tot ce avea mai de pret, fusese ranit, zdrobit si lasat la marginea drumului, aproape mort. Pe cand zacea astfel, veni pe drumul acela un preot, dar acesta abia arunca o privire catre omul ranit si-si vazu de drum. Apoi se arata un levit. Curios de a sti ce se intamplase, se opri si se uita si el la cel suferind. Credem ca stia bine ce trebuia sa faca, dar aceasta nu era o datorie placuta. Isi zise deci ca lucrul acesta nu-l privea pe el. Desi amandoi acesti oameni-preotul si levitul- aveau ocupatii sfinte, totusi, educati in scoala bigotismului national, ei devenisera egoisti, marginiti si exclusivisti. Urmeaza insa o noua scena. Un samarinean, fiind in calatorie, ajunse la locul unde zacea suferindul si cand l-a vazut i s-a facut mila de el. Nu s-a mai intrebat daca bolnavul este iudeu sau daca face parte din neamuri. Daca ar fi fost iudeu, samarineanul stia bine, ca daca situatia ar fi fost inversa, omul i-ar fi scuipat in fata si ar fi trecut dispretuitor pe alaturi. Dar el nu s-a lasat dus de asemenea motive. Nu s-a gandit nici la faptul ca el insusi putea fi in primejdie daca mai zabovea in locul acela. Pentru el era de ajuns ca avea in fata un om suferind caruia trebuia sa i se dea ajutor. si-a scos haina ca sa-l acopere, vinul si uleiul luat pentru propria calatorie le-a folosit ca sa vindece si sa intareasca pe cel ranit. L-a asezat apoi pe propriul sau animal si a pornit incet, cu pas domol, asa incat strainul sa nu fie zgaltait si sa nu fie facut sa sufere mai mult. L-a dus la un han si a avut grija de el toata noaptea, supraveghindu-l cu multa grija. Dimineata, intrucat strainul se mai intremase, s-a hotarat sa mearga mai departe pe drumul sau. Dar, inainte de a face lucrul acesta, l-a dat in grija hangiului, a platit totul si a mai lasat si o suma ca depozit pentru strain; si nefiind multumit numai cu atat, s-a gandit si la alte nevoi care ar mai putea veni, spunand gazdei:” Ai grija de el si de vei mai cheltui, eu cand ma voi intoarce, iti voi da”(Luca 10,35). Sfintii Parinti s-au intrecut in a da si o interpretare mistica acestei parabole, si anume: ca Iisus a prezentat tabloul Sau si al misiunii Sale. Omul a fost inselat, ranit, jefuit si pradat de catre satana, si lasat sa piara; dar Mantuitorul a avut mila de starea noastra nenorocita. El a parasit slava Sa, pentru a veni sa ne mantuiasca. El ne-a aflat pe cand eram aproape de moarte, si s-a ocupat de cazul nostru. El a vindecat ranile noastre si ne-a acoperit cu haina dreptatii Sale. El ne-a descoperit un loc de scapare- Sfanta Biserica- si s-a ingrijit pentru noi, pe propria Sa cheltuiala. El a murit ca sa ne rascumpere pe noi, „El a luat asupra-si durerile noastre, si cu suferintele noastre s-a impovarat…si prin ranile lui noi toti ne-am vindecat”(Isaia 53,4-5). Dar ar fi gresit sa restrangem aplicarea parabolei numai la Hristos si la ce a facut El pentru noi, si sa nu punem la inima lectia pe care ea ne-o da noua, si prin care ne cere, in modul cel mai staruitor, sa ne facem in chip practic, printr-o iubire lucratoare, aproapele oricui. Hristos ne-a aratat ca aproapele nostru nu este numai cineva din neamul nostru, sau de credinta noastra, nu are legatura cu rasa, culoarea sau deosebirea de clasa. Aproapele nostru este orice persoana care are nevoie de ajutorul nostru; aproapele nostru este orice suflet ranit si zdrobit. Sa nu uitam ca toti sarmanii lipsiti de hrana si imbracaminte, toti bolnavii si toti inchisii care au nevoie de cercetarea noastra, toti oamenii necajiti si neajutorati, toti cei care pe drumurile pustii ale vietii fara Dumnezeu, au fost raniti de talharii deavoli si poarta ranile adanci ale patimilor si pacatelor-pe care vazandu-i trecem pe alaturi, vor fi martorii impotriva noastra in ziua cea mare a Judecatii dumnezeiesti!