Intrebari fara raspuns
Sunt doua decenii de cand Legea fondului funciar isi produce efectele. Si in toata aceasta perioada am asistat si asistam neputinciosi la degradarea celui mai de pret bun cu care ne-a harazit Cel de Sus – pamantul. Strabunii nostri au facut multe si mari sacrificii pentru a-l castiga si pastra in speranta ca urmasii lor vor avea macar un minim de respect pentru cel mai de pret bun al unei natiuni, pentru efortul inaintasilor de a le oferi siguranta proprietatii funciare. Din pacate, generatiile din perioada pe care o traim privesc cu atata nepasare rosturile pamantului, incat il lasa cu prea multa usurinta prada naturii sau oricui ofera pentru el cativa banuti. Nu mai intereseaza pe nimeni cat teren arabil se risipeste sub betoanele unor constructii, cat se transforma in desert sau cat ajunge in proprietarea unor indivizi de oriunde, de multe ori cumparat doar pentru a incasa subventii din bani europeni si, atentie, din bugetul national. Si toate acestea pentru ca nu suntem in stare sa ne stabilim prioritatile. Cat de greu ar fi fost ca banii pe care i-am avut la dispozitie sa-i indreptam spre obiective care chiar ne-ar fi adus progres si performanta in agricultura? Cat de departe am fi fost daca am fi lucrat pamantul dupa niste principii, care sa nu se schimbe in functie de culoarea politica? Cata productie am fi obtinut si cati bani s-ar fi incasat la buget daca am fi exploatat intreaga suprafata agricola a tarii si daca am fi folosit tehnologii moderne puse la dispozitie de o cercetare functionala la intreaga capacitate? Iata doar cateva dintre intrebarile pe care si le pun multi dintre romanii de buna credinta si la care nu pot gasi un raspuns. Ma intreb daca vreun decident, (fie el presedinte sau prim-ministru) dintre cei pe care i-am avut in ultimii 20 de ani, s-ar incumeta sa poarte un dialog pe aceasta tema, cum s-ar explica?
