Ziua bună, dragi cititori!

Un bărbat se rătăcise prin pustiu și se târa de două zile pe nisipul dogorit. Ajunsese deja la capătul puterilor. Deodată, a văzut înaintea sa un negustor de cravate. Nu avea cu sine nimic altceva: doar cravate. A încercat să vândă una sărmanului om, care murea de sete.

Cu limba slăbită și gâtul ars, omul l-a luat drept nebun: se vinde o cravată unuia care moare de sete? Negustorul a întors spatele și și-a continuat drumul prin pustiu.

Seara, călătorul însetat, care se târa pe nisip, a ridicat capul și a înlemnit: era pe esplanada unui luxos restaurant, cu parcarea plină de automobile! O construcție grandioasă, absolut solitară, în plin deșert. Omul s-a cățarat cu greu până la ușă și, gata să leșine, a gemut:

  • Dați-mi de băut, vă rog!
  • Îmi pare rău, domnule, a răspuns foarte politicos portarul, aici nu se poate intra fără cravată.

Dragilor, mulți dintre noi traversăm deșertul acestei lumi fără să știm să facem diferența dintre sublim și ruină, dintre “perspectivă și propagandă”. Dintotdeauna, în realitățile discrete și aparent banale se ascund soluțiile salvatoare.

Zugrăvind faimoasele “Cugetări”, remarcabilul filosof creștin Blaise Pascal spunea că “oamenii disprețuiesc religia, o urăsc și se tem că-i adevărată”, iar pentru a schimba această viziune “trebuie să începem arătând că religia nu este contrară rațiunii; că este venerabilă, pentru a inspira respectul față de ea; pe urmă trebuie să o facem iubitoare, pentru a-i face pe oameni să spere că este adevărată; în cele din urmă trebuie să dovedim că este adevărată”.

Paradisul pe care l-au propus și-l propun ideologiile se va dovedi a fi cel mai cumplit iad.

O omenire la capătul puterilor a luat forma unei ”maladii în care căutarea de sine își dă, orgolioasă, numele adevărului.” Salvarea acestei lumi nu are sens decât în Dumnezeu.

Vă invit la o reflecție!

(Bruno Ferrero, 365 de povestioare pentru suflet)

Post Views: 145