Suntem victimele propriei noastre societati, in care indiferenta ajunge sa ucida. E trist ca fiecare dintre noi contribuim lunar cu sume importante de bani la un sistem de sanatate mai bolnav decat multi dintre noi si care nu da semne de vindecare. E si mai trist cand suntem pusi in situatia de a apela la acest sistem de sanatate si constatam cu stupoare ca, in loc sa ne ajute, mai rau ne incurca. In cazul tractoristului de la ADP care a facut vineri infarct miocardic, s-a dus vestea in targ ca acesta si-a pierdut viata pe ambulanta din cauza ca, in timpul resuscitarii, ambulanta a ramas fara oxigen. Informatia nu s-a verificat oficial. Dar prea putine informatii despre deficientele sistemului se verifica oficial, pentru ca cei in functii au tot interesul sa ascunda sub pres tot ceea ce este ucigas in sistem. Si daca in cazul de fata se va dovedi ca nu asta a fost cauza decesului, pornirea oamenilor de a da vina pe sistem are la baza tot nenumaratele neajunsuri, care fac notorietate unui sistem deficitar, pentru care, pana la urma, nimeni nu este vinovat. Nimeni, decat noi, astia fraieri, care ducem in spate zilnic un stat incapabil sa realizeze ceva, cat de putin, pentru romanii blestemati de soarta. Pentru o parte a alesilor nostri n-ar fi o problema ca s-a mai dus unul… Ceea ce mai conteaza este destinul copiilor acestor victime ale societatii, care, peste ani, vor sti doar ca au avut un tata care s-a dus in conditii demne de pus sub semnul intrebarii. Conditii in care ne vom duce multi. Dispar zilnic sute de copii bolnavi, sute de batrani si alte cateva sute de tineri, iar noi ramanem indiferenti si nu luam atitudine. Pentru ca societatea asta bolnava este creata tot de noi si fiecare va fi nemultumit doar in momentul in care va ajunge, si va ajunge odata si odata, sa apeleze la ea. Dar atunci va fi prea tarziu sa regretam indiferenta si lipsa de atitudine…

Post Views: 80