Cred

Ziua bună, dragi cititori!

Un om oarecare îl întrebă odată pe marele fizician Isaac Newton: ”Crezi că omul, după ce prin moarte a devenit praf și cenușă, poate să învie din morți?” Fizicianul răspunde: ”Cred, cum să nu cred!”. Omul îl întreabă mai departe: ”Poți să-mi dovedești lucrul acesta?” Newton îi răspunde :”Da, voi încerca.” El luă un pumn cu nisip și unul cu pilitură de fier, le amestecă și apoi îl întreabă pe om: „Crezi că se poate despărți nisipul de această pilitură de fier?” Omul îi răspunse: ”Nu, cum să se poată.”

Newton luă atunci un magnet, îl apropie de grămadă și adună laolaltă toată pilitura de fier despărțind-o astfel de nisip. Apoi adăugă: ”Dacă Dumnezeu a dat toată această putere unui magnet ca să poată atrage toata pilitura de fier, nu va avea el oare atâta putere, încât să poată învia pe oameni din morți? Cu siguranța că da.”

Renumitul astronom, Sir Isaac Newton, cel care spunea că în Biblie sunt ”mai multe semne sigure de autenticitate decât în toată istoria profană”, a așezat teologia creștină în centrul tuturor cercetărilor sale științifice.

Astăzi, în plină ascensiune a progresului științific, ne confruntăm cu izbucniri de ură și violență fără precedent și suntem confuzi cu privire la scara veritabilă de valori. În școli, copiilor li se predau lecții sofisticate și abstracte, care nu sunt liant cu fundamentalul, cu eternul. Sistemele educaționale nu se întemeiază cu ajutorul unor instrumente de integrare valorică și nu le oferă copiilor un crez spiritual. Ce să facem cu toate aceste știinte asimilate? Cum le integrăm în realitățile noastre existențiale, dacă nu le raportăm la realități concrete și sănătoase, îmbrăcate în conținut și sens?

Avem nevoie de o fundație unitară care să unifice toate disciplinele, avem nevoie de un crez solid probat în timp de purtătorii de valori, și nu de inovații nedemonstrate.

Vă invit la o reflecție!