Sfântul zilei

Calendarul ortodox și greco-catolic o cinstește astăzi pe Sfânta Cuvioasă Elisabeta, făcătoare de minuni.

Elisabeta s-a născut în secolul al V-lea, într-o familie nobilă și înstărită. Tatăl ei deținea un rang înalt în Imperiul Bizantin, iar familia ei avea o proprietate în Abydenoi, un sat în apropiere de Herakleia, capitala provinciei Tracia.

De la o vârstă fragedă, Elisabeta a învățat pe de rost viețile sfinților, astfel încât să poată în orice situație să urmeze exemplul lor de trăire. Rămânând orfană de la vârsta de 12 ani, a împărțit averea săracior, și-a eliberat servitorii și a intrat în mănăstirea Sfântul Gheorghe, în apropierea bazinului sfântului Makio al Constantinopolului.

Datorită sfințeniei sale, Elisabeta primi de la Dumnezeu darul de a vindeca bolile, atât cele fizice, cât și cele sufletești. Îmbrăcămintea sa era formată dintr-o haină de păr aspră, iar zilele și le petrecea într-o formă riguroasă de asceză. Ani în șir i-a petrecut fără să mănânce pâine, hrănindu-se numai cu verdețuri și cu legume. De multe ori, petrecea în post câte 40 de zile, fără să mănânce nimic.

Prin puterea Harului ce-i ghida cu solemnitate întreaga ființă, Elisabeta a realizat  numeroase minuni, a vindecat boli și a făcut profeții care s-au împlinit ulterior. L-a înștiințat pe împăratul Leon I despre teribilul incendiu care a izbucnit în Constantinopol în anul 465 și pentru rugăciunile sfintei, orașul a fost salvat de la devastare.

Renumele Elisabetei s-a răspândit atunci în întreg Constantinopolul. Într-o zi, în timpul Sfintei Liturghii, a căzut în extaz și a văzut cum cobora Duhul Sfânt, asemenea unui veșmânt de un alb imaculat și luminos, care a acoperit altarul bisericii.

Către sfârșitul vieții, Elisabeta s-a întors la locul nașterii sale. Aici a dat ultimele sfaturi și ascultări și, cu o zi înainte de moartea sa, s-a împărtășit cu Sfintele Taine. Fața îi strălucea ca soarele, apoi, și-a întins mâinile către cer și, asemeni învățătorului și idealului său absolut- Iisus Hristos, pe care L-a urmat cu tenacitate o viață întreagă, și-a încredințat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

În urma fericitului sfârșit al vieții sale de pe pământ, mormântului sfintei i se atribuie până în ziua de astăzi nenumărate minuni și vindecări, care-l glorifică pe Hristos și pun chezășie învățăturilor Sale.