Dragi cititori, ne mai despart câteva zile de una dintre cele mai emblematice duminici din an: Duminica Floriilor.

În urmă cu 2023 de ani, Iisus își făcea intrarea triumfală în cetatea Ierusalimului, călare pe un măgar, însoțit de apostoli și întâmpinat cu mare fast de mulțimea iudeilor care-l proclamau rege și salvator.

Poporul care-l aclama acum și-I aducea omagiu, așezându-și hainele pe pământ și înălțând în mâini ramuri de finic, în chip de prețuire și de fidelitate, avea să-l tăgăduiască câteva zile mai târziu.

Ce dramă a omului de atunci și a omului recent, de a cădea într-un asemenea abis! Cât de degradată și liberă este această lume, încât să permită grozăvia suferințelor ce se vor succeda? Cât de atroce e presiunea societății secularizate de astăzi, încât frica și disperarea, amorul propriu sau ”respectul” omenesc, să ne poată mutila într-atât încât să ajungem să-l vindem și să-L trădăm pe însuși Dumnezeu?

Mântuitorul mergea să-și împlinească destinul, cunoscând încă din veșnicie măsurile, amplitudinea și sensul Patimilor pe care avea să și le însușească.

La intrarea Sa în cetate, mulțimile au strigat: ”Osana Fiul lui David! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului!” Elogiile și ramurile de finic care brăzdau văzduhul sunt o anticipare a biruinței și învierii Domnului. Ele sunt o icoană a speranței, a permanenței și a dimensiunii perene, dar și a firii fragile și frivole a omului.

Intrarea Domnului în cetate inaugurează ultima săptămână din viața Sa pământească și începutul pătimirii. Câți dintre cei care l-au întâmpinat i-au rămas alături în săptămâna fatidică ce va urma? Câți dintre cei care au beneficiat de atâtea daruri, privilegii și minuni nu se vor dezice de El pe drumul Crucii? Câți dintre noi sacrificăm astăzi credința și spiritul moral pentru un așa zis ”bine comun”? Niciodată nu se va construi o societate sănătoasă și trainică prin mijloace imorale.

În această zi, credincioșii obișnuiesc să intre în biserică cu ramuri în mâini, amintindu-și de solemna intrare a lui Iisus în Ierusalim. Să ne adunăm și noi împreună, de la mic la mare, să ne trezim din inerția unei lumi care moare și să-L primim în sanctuariile noastre interioare pe Cel ce vine.

Vă doresc o sărbătoare binecuvântată!

Post Views: 127