Redacția
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit, recent, că repausul zilnic și repausul săptămânal sunt două drepturi distincte ale salariaților, astfel că angajatorii nu au voie să-l includă pe primul în al doilea chiar și atunci când repausul zilnic este urmat de repausul săptămânal.
Curtea, raportându-se la prevederile Directivei 2003/88/CE privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru, arată că perioadele de repaus zilnic și săptămânal constituie două drepturi distincte care urmăresc obiective diferite. Repausul zilnic permite lucrătorului să se odihnească pe parcursul unui număr determinat de ore, în decursul fiecărei perioade de 24 de ore, care trebuie să fie nu numai consecutive, ci și să urmeze direct unei perioade de lucru. Pe de altă parte, repausul săptămânal permite lucrătorului să se odihnească în cursul fiecărei perioade de șapte zile, adică după 5 zile lucrătoare urmează 2 de odihnă. În consecință, angajatorii trebuie să garanteze lucrătorilor exercitarea efectivă a fiecăruia dintre aceste drepturi.
Situația în care repausul zilnic ar face parte din repausul săptămânal ar goli de conținut dreptul la repaus zilnic, privând lucrătorul de beneficiul efectiv al acestuia, atunci când urmează o perioadă de repaus săptămânal.
”În acest context, Curtea reține că directiva nu se limitează să stabilească în mod global o perioadă minimă pentru dreptul la repaus săptămânal, ci precizează în mod expres că această perioadă se adaugă perioadei aferente dreptului la repaus zilnic. Rezultă că perioada de repaus zilnic nu face parte din perioada de repaus săptămânal, ci se adaugă la aceasta, chiar dacă o precedă în mod direct”, aatăînstanța europeană
În conformitate cu prevederile Codului muncii, salariații au dreptul, între două zile de muncă, la un repaus de minimum 12 ore consecutive și la un repaus săptămânal de 48 de ore consecutive, de regulă sâmbăta și duminica, precizează ITM Sălaj.
