Dragi cititori, astăzi biserica de rit bizantin sărbătorește Botezul Domnului în râul Iordan, sau Boboteaza, așa cum este bine cunoscută de tradiție.

Biblia consemnează momentul în care Hristos a fost botezat, cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu s-a coborât asupra Lui în chip de porumbel, iar Tatăl a mărturisit: ”Acesta este Fiul meu cel iubit, întru care am binevoit.”(Matei 3,17) Pornind de la această deosebită revelație, Sfântul Ioan Gură de Aur spunea: ”Hristos n-a ajuns cunoscut tuturor când s-a născut, ci când a fost botezat.”

Ce semnificație are acest gest al lui Iisus? El a venit la Ioan și i-a cerut să-L boteze nu pentru că avea nevoie de curățire de păcate, căci El era Omul-Dumnezeu, ci pentru a-și sfinți Creația, pentru a o readuce la Dumnezeu, pentru a o înălța din natura căzută. Apele Iordanului au fost cele care s-au purificat în acea zi prin prezența și contopirea lor cu Hristos.

Căderea în păcat a primilor oameni a făcut ca harul lui Dumnezeu să fie pierdut, astfel, botezul Mântuitorului a restituit omului grația divină originară. Acest ritual sacru a devenit astfel liantul dintre viața materială și cea spirituală. Iată ce ne oferă botezul: o viață nouă, în stare de har. Trebuie doar să credem! Botezul devine astfel o a doua naștere, o naștere spirituală de care avem nevoie fiecare dintre noi. Pentru a trăi viața spirituală trebuie să ne naștem pentru ea.

Am putea să ne întrebăm: ”Ce diferență pot să facă niște picuri de apă vărsați asupra capului nostru?” Dacă este să privim strict la acest compus anorganic, atunci nu este nimic special sau deosebit. Dar când apa este combinată cu mintea și spiritul unui inginer, ea poate să întreprindă minuni tehnologice.

La astfel de transformări suntem invitați și noi astăzi, dragilor. Prin botez, primim în dar lumina, credința și tot mediul favorabil creșterii noastre sufletești. Fără această fasonare este imposibil de luptat cu lumea și, mai ales, cu noi înșine.

Astăzi, mulți dintre noi am pierdut credința în taina botezului, sau poate nu am avut-o vreodată. Mulți părinți își botează copiii doar din tradiție și în mod formal, simbolic. Alții, total sceptici sau ignoranți, aleg să-i priveze pe copii de această bogăție și stare de grație.

Oare nu este inutilă toată pleiada de idoli pe care-i inventăm în ajutorul becisniciei noastre? De câtă rătăcire mai este nevoie pentru a vedea ca înnoirea prin har este singura soluție demnă de noi… Suntem cu toții efectele unei prăbușiri universale dar vom purta mereu în cămările lăuntrice vocația pentru plenitudine.

O persoană care și-a pierdut credința, și-a pierdut lumina botezului…iar noi avem atâta nevoie astăzi de această trezvie…

În ziua Bobotezei, harul lui Dumnezeu nu se coboară peste toată apa din diverse locuri, ci doar peste apa pregătită din timp pentru acest lucru. Ioan Botezătorul a pregătit apa Iordanului și sufletele oamenilor pentru trasformarea care a urmat.

Să ne pregătim și noi sufletele pentru această zi. Să ne asumăm cu adevărat botezul, să reînnoim astăzi promisiunile pe care le-am făcut în momentul botezului. Să-i conștientizăm importanța și rostul.

Vă doresc o sărbătoare binecuvântată și cât mai asumată!