Dragi cititori, astăzi, credincioșii ortodocși și greco-catolici celebrează trecerea în Veșnicie a Sfântului Dumitru, Izvorâtorul de mir.
Dumitru a fost un martir creștin, militar de profesie, care a trăit în veacul al treilea pe vremea împăraților Maximilian și Dioclețian, în cetatea Tesalonic. El era fiul voievodului cetății Tesalonic, botezat în clandestinitate de părinții săi de frica atrocităților la care erau supuși creștinii.
După moartea părinților, Dumitru devine voievod în locul tatălui său. Fiind primit cu mare bucurie de oamenii cetății și cârmuind cu măiestrie poporul, el devine un al doilea apostol Pavel pentru tesaloniceni, împărtășindu-le dragostea ce o purta în inimă pentru Hristos și convertindu-i pe mulți la credința creștină.
Cunoscut ca fiind un bărbat renumit prin cultura, înțelepciunea și viața lui demnă, împăratul Maximilian l-a numit proconsul în Grecia, dar aflând că este creștin l-a supus unor suplicii groaznice și, nereușind să-l abată de la credința sa, l-a străpuns el însuși cu lancea.
Ulterior, pe mormântul sfântului Dumitru s-a intenționat ridicarea unei biserici, descoperindu-se astfel moaștele sale care izvorau mir, mireasma acestuia răsfirându-se în tot orașul.
Biserica ridicată pe mormântul său este unul din monumentele importante paleocreștine din Grecia, în lăcașul de cult fiind păstrate și astăzi moaștele sfântului Dumitru, prin venerarea cărora Dumnezeu a făcut nenumărate minuni și vindecări de-a lungul timpurilor.
Dragilor, sfântul Dumitru este un erou al credinței, a cărui viață merită să o cercetăm și să ne-o însușim în măsura în care o putem adapta cotidianului nostru.
Sfinții sunt noima pământului și icoana sănătății sufletești. Ei sunt singurii care și-au trăit pe deplin umanitatea. Identitatea noastră poate lua contur dacă avem figuri de referință care să ne șlefuiască zi de zi. Dacă ne vom însoți existența cu astfel de modele, viața noastră va căpăta expresivitate și strălucire.
La mulți ani tuturor celor ce poartă numele sfântului Dumitru!