,,Dictatul” de la Viena a fost actul încheiat la 30 august 1940, prin care România a fost silită să cedeze aproape jumătate (43.492 km²) din teritoriul Transilvaniei în favoarea Ungariei. Acest act a fost impus de Germania nazistă și Italia fascistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial sub titlul de „arbitraj” ce a fost supervizat personal de Hitler. Trebuie amintit că deja în iunie 1940, la o săptămână după capitularea Franței, Uniunea Sovietică a transmis României două ultimatum-uri prin care cerea evacuarea imediată și necondiționată a Basarabiei și a Bucovinei de Nord. Somația sovietică se baza pe anexa secretă a Pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, prin care cele două state își împărțeau sferele de influență în Europa de Est.

Astfel, guvernul român, pe fundalul conjuncturii internaționale nefavorabile, a fost nevoit să cedeze presiunilor sovietice, fapt ce a determinat încurajarea Ungariei în revendicarea teritoriului Transilvaniei. Așa se face că tratativele româno-ungare privind noua linie de demarcație a frontierei ce au avut loc la Turnu Severin şi s-au derulat în trei runde de convorbiri, în zilele de 16, 19 şi 24 august 1940. Însă pozițiile au fost încă de la început ireconciliabile in ceea ce privește această situație, fapt ceea ce a condus la intervenția Germaniei, secondată de Italia, ca mediatori ai conflictului. Astfel, soluția arbitrajului şi noua frontieră româno-ungară au fost hotărâte de Adolf Hitler, iar „scenariul” a fost conceput de ministrul de externe german ,von Ribbentrop, pentru a se prezenta părților în ziua de 30 august 1940. Convocați la Viena, reprezentanții României au fost puși în fața unei hotărâri deja luate de către Germania si Italia. În urma arbitrajului de la Viena, din 30 august 1940, România a pierdut ceea ce se va numi Transilvania de Nord, respectiv 43 492 km. pătrați din teritoriul și o populație de peste 2 600 000 locuitori.

Soluția aleasă de Hitler în diferendul româno-ungar a fost, în primul rând, satisfacerea intereselor politice, economice şi militare ale Reich-ului, precum şi subordonarea politică a celor două state. Cu toate acestea, dictatul impus României de către Germania şi Italia nu a fost recunoscută în plan internațional, iar prin Convenția de Armistițiu din septembrie 1944, decizia de la Viena era considerată „nulă şi neavenită” iar guvernele american, britanic şi sovietic erau „de acord ca Transilvania (sau cea mai mare parte a ei) să fie restituită României sub condiția confirmării de către cele două țari a tratatelor de pace incheiate la sfârșitul războiului. În cele din urmă, frontiera vestică a României a fost confirmată international prin Tratatul de Pace de la Paris din februarie 1947.

Sursa informației: Lecția de istorie https://www.facebook.com/LectiaIstorie/

Post Views: 130