Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului

Dragi cititori, iată că sosește din nou , încărcată de semnificație, rost și frumusețe eterică, Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Credincioșii ortodocși și catolici vor prăznui sărbătoarea luni, 15 august, încununând cele două săptămâni de post și rugăciune care au precedat sărbătorii.

În perioada creștinismului timpuriu, Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului se ținea după o temeinică pregătire de 40 de zile. În vederea acestui scop, cu 40 de zile premergătoare sărbătorii, creștinii din împrejurimile Ierusalimului se retrăgeau pentru rugăciune și contemplare în corturi amenajate pe valea Cedronului. Treptat, biserica a înlocuit acest obicei cu cele două săptămâni de post.

Dragilor, credința ne cere și nouă astăzi să ne oprim o clipă din actualitatea cotidiană și să reflectăm asupra acestui ultim episod din viața Maicii Domnului.

Scrierile canonice sunt sărace în informatii cu privire la ultimii ani petrecuți pe pământ ai Mariei din Nazaret, în timp ce izvoarele apocrife sunt pline de expresivitate.

Potrivit tradiției, Maica Domnului a mai trăit 11 ani după înălțarea la cer a lui Iisus și a fost înștiințată de îngerul Gabriel de ziua în care va trece la cele veșnice. Apostolii au fost aduși în chip miraculos din locurile unde vesteau Evanghelia, pentru a-și lua rămas bun de la Maica Domnului. Excepție a făcut apostolul Toma care nu a fost de față la înmormântare, dar prin harul lui Dumnezeu, acesta a ajuns la mormânt după câteva zile de la îngropare. Deschizând mormântul, trupul Maicii Domnului nu a mai fost găsit, doar giulgiul, semn că trupul ei fusese ridicat la cer.

Mormântul Maicii Domnului a fost identificat în Ierusalim, chiar dacă se crede ca ea a murit la Efes, locul unde a trăit o vreme după înălțarea lui Iisus. Convingerea că Maica Domnului a trăit o perioadă la Efes, împreună cu apostolul Ioan, este confirmată de istoricii Irineu și Eusebiu din Cezareea.

Maica Domnului nu a avut o viață mediocră pe pământ, ci una eroică. Ea a trăit pe deplin în dominanta Evangheliei, atârnându-și mereu existența și sensul de învățătura proclamată de Fiul său. Datorită acestei apartenențe și a generoasei sale dăruiri purtate până la culmile jertfei ultime, moartea Maicii Domnului devine o înălțare, o scară către cer.

Ce garanție mai mare putem avea că, moartea care a fost învinsă de Iisus, va fi la fel învinsă și de cei care-L iubesc și-i rămân fideli…

Popoarele creștine o prețuiesc și o glorifică necontenit pe Maica Domnului, luând-o ca model și ideal accesibil de trăire. Din mulțimea de sanctuarii mariene care împânzesc astăzi lumea modernă, vitregită de valori, de idealuri și de sens, se înalță permanent rugăciuni frenetice către cer.

Să trăim această sărbătoare cu bucurie și speranță! Să învățăm de la Maria din Nazaret cum să trăim, cum să ne purtăm suferințele, cum să devenim antreprenori ai Cerului.

În ziua în care trec la cele veșnice, sfinții sunt sărbătoriți și nu ”comemorați”, această zi reprezentând pentru cei care au trăit pe deplin în certitudinea credinței, nașterea cerească și întalnirea sufletului devotat cu Creatorul său.

O sărbătoare binecuvântată!