Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul

 

Dragi cititori, astăzi credincioșii ortodocși și greco-catolici sărbătoresc nașterea Sfântului Ioan Botezătorul.

Ioan, numit ”Botezătorul” a fost fiul lui Zaharia și al Elisabetei, amândoi provenind din neamul preoțesc al poporului ales. Știm din cuvintele îngerului Gabriel că Ioan (al cărui nume înseamnă ”Dumnezeu este milostiv”) a fost un dar al rugăciunilor părinților săi înaintați în vârstă.

Prevestit deja de Sfânta Scriptură drept precursor al lui Mesia, Ioan întruchipează caracterul viguros al lui Ilie. Misiunea lui Ioan a fost aceea de a pregăti ”un popor desăvârșit” pentru venirea lui Mesia.

Trimis de Dumnezeu ”să facă drepte căile Domnului”, în istoria răscumpărării, Ioan Botezătorul este între personajele unice: ultimul profet și primul dintre apostoli. El este liantul dintre Vechiul și Noul Testament.

Condamnând cu asprime corupția și ipocrizia, Ioan a plătit cu propria sa viață hotărârea de a apăra moralitatea, fără să cedeze nici chiar în fața amenințărilor cu moartea. Martiriul său este prăznuit în calendarele creștine la data de 29 august.

Data de 24 iunie nu a fost fixată întâmplător ca zi a nașterii Sfântului Ioan, ea a fost stabilită în funcție de descoperirile Sfintei Scripturi.

Mulți sfinți și multe personalități poartă numele de Ioan. În limba română există un prenume feminin: Sânziana, Sânzioana, Sânzeana. El se referă nu la persoana lui Ioan Botezătorul, ci la sărbătoarea de la 24 iunie, numită și Sânziene, și legată de multe obiceiuri populare care provin din timpuri foarte vechi, precreștine, amintind de ceremonii de la sărbătorile zeiței Diana, devenită la dacoromâni Zâna.

Dragilor, să nu ne fondăm ideea de civilizație pe marile descoperiri științifice si nici pe dezvoltarea tehnicii, ci pe aceste prețioase acte de umanitate, de integritate și de sacrificiu duse pâna la cele mai înalte culmi de acești titani ai moralității.

Nietzsche spunea că eroismul este ”starea sufletească a unui om care urmărește o țintă, în fața căreia omul însuși, el însuși nu mai contează.”

Un astfel de om a fost Ioan Botezătorul. Idealul său a avut o ”greutate” mult mai mare decât propria viață. Pentru Ioan nu a fost importantă persoana lui, totul a fost să supraviețuiască și să triumfe o atitudine, o idee în care el a crezut din toată inima: credința în Hristos și în transcendență, integritatea morală, convertirea sufletului.

Chipul lui Ioan Botezătorul în sufletul fiecărui creștin este nedespărțit de credința față de Hristos, amintindu-i că nu trebuie să fie ”trestie care se clatină”. Să ne ațintim privirea cât mai des asupra chipului măreț al acestui sfânt și să învățăm cum să trăim deplin, din toate puterile noastre.

La mulți ani tuturor acelora care-i poartă numele!

(Viețile Sfinților, Vol. 1, Arhiepiscopia București)