Sutaşul şi sluga sa (Matei 8,5-13)

In sufletul sutaşului care-L roagă pe Mantuitorul să-i vindece sluga, intalnim virtuţi care intrec cu mult pe cele ale fiilor poporului ales şi strălucesc pană in zilele noastre. Ele sunt podoabe rare ale sufletului, pe care se cuvine să le cunoaştem şi să le urmăm. Aproape că nu ştim ce să admirăm intai: credinţa sutaşului, pe care Domnul o laudă zicand: „Nici in Israel n-am găsit atata credinţă” (Matei 8, 10); smerenia, căci el, un ofiţer al mandrei oaste romane, s-a smerit in faţa lui Iisus şi a mărturisit că nu-i vrednic să-L primească in casa sa; bunătatea şi mila sa. Să ne oprim la bunătate, căci ne găsim intr-o vreme cand această virtute era aşa de rară; intr-o vreme cand trei părţi dintre locuitorii imperiului roman erau robi, care erau asupriţi şi consideraţi tot aşa de puţin ca şi o unealtă de lucru sau vită, iar a iubi un astfel de om era de-a dreptul nepermis şi condamnat. Nu in zadar menţionează Sfanta Scriptură: „ Pomenirea bunătăţii este nemuritoare: şi Dumnezeu o ştie, şi oamenii o cunosc. Cand este de faţă, o urmezi, şi cand s-a dus, iţi pare rău după ea. Bunătatea poartă veşnică cunună, veşnic biruitoare, ieşind fără pată din lupte caştigate”(Inţelepciunea lui Solomon 4,1-2). Se intamplă de multe ori ca bunătatea să fie luată drept slăbiciune, dar nu se poate nega faptul că, in multe cazuri, bunătatea arătată poate transforma pe cel rău in bun. Ocnaşul Jean Valjean, primit, adăpostit şi ospătat in casa episcopului Bienvaillont (Mizerabilii lui V. Hugo), la plecare fură cateva obiecte de valoare din casa acestuia. Episcopul nu-l reclamă, ba mai mult, chemat să-l recunoască pe făptaş şi lucrurile furate, declară că el i le-a dăruit şi incă ii mai oferă şi alte daruri. Gestul şi bunătatea episcopului l-au impresionat aşa de puternic pe ocnaş, incat se produce o schimbare radicală, ocnaşul devine un om radiind pretutindeni in jurul său neţărmurită bunătate. Astfel de lucruri se pot petrece nu doar in literatură, ci şi in realitate. Aproape de noi, preotul şi scriitorul G.Galaction, a avut o experienţă similară. Din holul casei, mereu deschis, i s-a furat intr-o zi friguroasă paltonul- singurul pe care il avea şi foarte vechi. Nu reclamă autorităţilor furtul, ci a doua zi publică in ziarul Dimineaţa, o scrisoare deschisă, ce incepea cu:”Scumpul meu frate” şi se incheie astfel:” O singură rugăminte fac bunului Dumnezeu. Umila mea haină, luată de tine, să-ţi poarte atata şi in aşa fel noroc, incat să te scoată din impas, şi niciodată de aici inainte să nu mai fii in situaţia de a repeta gestul săvarşit aseară. Te imbrăţişează cu frăţească şi caldă dragoste G.Galaction.”Peste un an, un tanăr bine imbrăcat, aduce la casa preotului un pachet: stofă pentru un palton, bani pentru croitor, dar şi o scrisoare. Scrisoarea avea următorul conţinut:”Scumpe părinte, eu sunt hoţul care a furat paltonul anul trecut. Haina, dar mai ales cuvintele şi sfatul dumitale mi-au fost de mare folos. Azi imi merge bine, sunt un om cinstit şi niciodată nu voi mai face păcatul săvarşit atunci. Pentru că vreau să repar răul şi paguba ce v-am căşunat-o, vă rog să primiţi paltonul pe care vi-l dau, cu sufletul curat şi plin de recunoştinţă. Paltonul este caştigat prin muncă cinstită. Vă doresc sănătate, şi vă sărută mana cel care a fost- dar nu mai este –hoţul care a furat paltonul”. Iată ce poate face bunătatea in viaţa noastră!