Majoritatea romanilor plecaţi peste hotare să-şi ajusteze bugetul lucrează in construcţii şi in agricultură. Dacă in construcţii găseşti mai greu de lucru la intoarcerea acasă, in agricultură este pămant suficient care aşteaptă să fie aruncată sămanţa in el. Poate şi din acest motiv mulţi tineri care au răscolit ţărana in străinătăţuri revenind la obarşie s-au apucat de agricultură. Nu au aşteptat bani de la guvern, nici indicaţii preţioase de la camerele agricole, au venit cu lecţia insuşită şi au pus in practică ceea ce au invăţat pe tarlalele străinilor. Şi au avut ce invăţa, pentru in toate ţările europene agricultura e mult mai avansată decat la noi. De pildă, faţă de agricultura Franţei şi a Germaniei, cea a noastră este in urmă cu 40 de ani. Aşadar cei ce au avut ocazia să scormonească pămant străin şi-au dat seama că nici o facultate de agronomiei din ţară nu este mai bună decat locurile unde au trudit ei. Acolo au fost şi la cursuri şi la seminarii, şi la orele de practică. Si parcă indignaţi de postura de slugă se intorc in ţară şi aplică cunoştinţele şi experienţa dobandite in pribegie, miraţi că suntem atat de primitivi in obţinerea roadelor pămantului. Mulţi vin cu tehnici noi, işi aduc utilaje noi din străinătate şi nădăjduiesc că ogorul romanesc ii va asculta precum i-a ascultat şi ogorul străin. Cum spuneam mari speranţe nu-şi pun in promisiunile guvernanţilor, nici in subvenţiile de batjocură, nici in programele de redresare a agriculturii.Fac totul cu banii lor caştigaţi intr-un an, in cinci, in zece, acolo in pribegie. Şi ce fac, fac bine, pentru că rabaturi dincolo nu se permit. Poate prin businessul agricol al tinerilor intorşi din străinătate se va redresa cat de cat şi agricultura noastră. Că de promisiunile politicienilor suntem sătui ca de pere pădureţe.

Post Views: 79