Ioana Deac
Dragi cititori, ne mai despart câteva zile de cea mai emblematică duminică din an: Duminica Floriilor.
În această zi, credincioșii obișnuiesc să intre în biserică cu ramuri în mâini, amintindu-și de triumfala intrare a lui Iisus în Ierusalim.
În Evanghelie ni se relatează cunoscuta scenă în care Iisus și-a trimis ucenicii să găsească un măgăruș de care Mântuitorul se va folosi mai târziu pentru intrarea în cetate: ”Mergeți în satul care este înaintea voastră și îndată veți găsi o asină legată și un mânz cu ea; dezlegați-o și aduceți-o la Mine. Și dacă vă va zice cineva ceva, veți spune că-i trebuie Domnului.”
În acest text găsim unul dintre cele mai mari paradoxuri biblice: pe de o parte, suveranitatea lui Dumnezeu și pe de altă parte ”nevoia” Sa. Îmbinarea dintre Divinitate și dependență, dintre posesie și sărăcie, a fost consecința întrupării Domnului. El, care a fost bogat, a devenit sărac pentru binele nostru și pentru ca noi să ne înveșmântăm cu o dimensiune perenă.
La intrarea Sa în cetate, mulțimile s-au adunat, și-au întins hainele pe drum, au tăiat ramuri de copaci și, mergând înainte, au strigat: ”Osana Fiul lui David! Binecuvântat cel ce vine în numele Domnului!”
Procesiunea cu ramuri de copac își găsește originile într-un psalm profetic a lui David (Ps. 118) care descrie intrarea glorioasă a unui rege în cetatea Ierusalimului. Proclamand cuvintele acestui psalm, poporul îl primește pe Iisus în Ierusalim ca Rege și Mesia deopotrivă.
Așadar, ori de câte ori, în Duminica Floriilor, noi rostim aceste cuvinte ale psalmistului și purtăm ramuri de copac , noi îl primim pe Hristos în sanctuarul vieților noastre.
Intrarea Domnului în cetate inaugurează ultima săptămâna din viața Sa pământească și începutul pătimirii. Câți dintre cei care l-au întâmpinat cu ramuri de palmier și măslini i-au rămas alături în săptămâna fatidică ce va urma? Câți dintre cei care au beneficiat de atâtea daruri, privilegii și minuni nu se vor dezice de El pe drumul Crucii?
Ramurile de palmier și măslini sunt o anticipare a biruinței și învierii Domnului. Ele sunt o oglindire a speranței, a fericirii permanente, a unui tablou cuprins în brațele unei imense iubiri.
Vă doresc o sărbătoare cât mai aproape de esență! Pentru cei care sărbătoresc Paștele în acest weekend, Hristos a înviat!
(Fulton Sheen, Duminica Floriilor)
Redacția
