Postat la adresa: graiulsalajului.ro/cu-romania-in-suflet-generalul-florian-caba-din-ortelec-eprimul-rezervist-care-s-a-oferit-voluntar-in-armata-a-50071 Autor: Andreea Mureșan

Site-urile sunt responsabile pentru comentariile calomnioase, dușmănoase și denigratoare.

Denigratorilor și calomniatorilor mei cu…dragoste.
Moto:Constituția României:
Art.54, alin.(1):„Fidelitatea față de țară este sacră.”
Art.55, alin.(1):„Cetățenii au dreptul și obligația să apere România.”


1.Un val de furie, calomnie și injurii au revărsat asupra mea unii ziariști și comentatori anonimi imediat după ce raportul din 08.02 2022, prin care solicitam încadrarea, ca voluntar, la mobilizare în oricare din structurile militare, pentru a-mi pune la dispoziție, în apărarea patriei, experiența de peste 33 de ani în funcții importante din Armata României, structurile pe care le-am comandat, inclusiv divizia și corpul de armată, fiind declarate cele mai bune din țară. Am uniformă, am pistol, îmi trebuie doar diferența de echipament. Sunt brevetat clasa I-a
în tancuri, clasa I-a în transportoare amfibii blindate și brevetat în mașini de luptă ale infanterie, deci în mine a investit țara pentru un astfel de moment, iar eu trebuie să răspund încrederii.
Deranjează că vreau să lupt pentru țara mea? Deranjează faptul că Biroul de conducere al Filialei „Voievodul Gelu”, Sălaj a A.N.C.M.R.R., a hotărât în unanimitate să raporteze ministrului nostru: „Suntem prezenți! Contați pe noi!”, iar colegilor mai tineri: “Suntem lângă voi!”, că am transmis un semnal țării și celor care așteptă chemarea ei? Am dat exemple de înaintași care au răspuns la chemarea țării, despre care mulți tineri nu au auzit. Dar am îndemnat și la regăsirea noastră în interesul general al țării, iar discursul președintelui ucrainean, prin care a mobilizat exemplar poporul, constituie un reper istoric care sunt sigur că va fi propriu și țării noastre. Nu am cunoștință ca cei care mă denigrați să fi urmat exemplu marilor oameni de cultură, precum: Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, George Topârceanu care a luptat la Turtucaia, Păstorel Teodoreanu, comandant de subunitate de artilerie, și mulți alții, și să depună cerere de a se înrola ca voluntar, chiar în redacțiile militare. Dacă da, prezentați dovada, voi și redacțiile voastre, ori tăceți pentru totdeauna. Sau poate nu ați auzit spusele: „Nu te întreba ce a făcut țara pentru tine, întreabă-te ce ai făcut tu pentru țară!”(J.F. Kennedy). Ori sunt valabile și azi, pentru unii, vorbele lui
Creangă: „La plăcinte, înainte. Și la război, înapoi!”
Mă pedepsiți pentru că sunt patriot, sentiment pe care aveți ordin să-l blamați, și pentru că doresc să-mi apăr țara și nu să aplaud cum se bat Trupele N.A.T.O. pentru țara mea. Ați urlat la generali și, în zeflemea, ați pus sub semnul întrebării valoarea lor militară. Nici cel mai parșiv inamic nu putea submina încrederea populației în unii lideri militari. Noroc că a punctat decisiv eminentul analist C.T. Popescu, care a declarat că: „Dacă România ar fi în locul Ucrainei și ar chema la arme cetățenii, singura persoană ascultată ar fi domnul Ciucă.” Iar aceasta pentru că este general, iar când este vorba de război dați cuvântul veteranilor, respectiv generalilor, spune un vechi proverb, căci războiul de apărare a patriei este un lucru prea serios pentru a fi lăsat pe mâini nevolnice. Dacă ați fi citit subcapitolul „Vin rușii” din cartea mea mai jos prezentată, ați fi înțeles reacția normală a ofițerului Armatei Române care știe ce primejdie paște țara. Am fost catalogat ca nesimțit, deși cu pensia amputată de la guvernarea B.B., deci de peste 13 ani, fără să arătați că în alte sectoare sunt pensii individuale echivalente a 12 generali comandanți de corpuri de armată. Or, nu am cerut drepturi, am cerut să îmi apăr patria, iar în ochii voștri am greșit că nu v-am cerut aprobarea și nu sunt în concordanță cu gândirea voastră. Este un fapt evident că pensionarii militari români sunt tratați execrabil de către imberbi care nu au nimic comun cu apărarea țării, provocând un grav prejudiciu de imagine și de încredere. Redacțiile se fac că uită răspunderea pe care o au față de postările la materialele publicate, așa cum a decis C.E.D.O. De altfel, suspectez unele redacții că încurajează și dirijează comentariile sub anonimat, astfel explicându-se comentariile apărute imediat după publicarea articolului. Ce mă îngrijorează sunt comentariile dușmănoase sub pseudonimul „Putin” și a altora de aceeași teapă, ceea ce explică existența și funcționarea centrelor de război mediatic aparținând dușmanului de oriunde ar fi, comentatori care au dispărut, în mare parte, după declanșarea invaziei din Ucraina, semn că firmele de care aparțin au fost puse sub supraveghere.

2.Ați răscolit toată arhiva ca să asamblați decupaje din articole vechi de peste 25 de ani și ați evitat cu grijă să spuneți adevărul. Ce v-a enervat cel mai mult este faptul că sunt în libertate, declarat nevinovat la toate capetele de acuzare și că am adus la cunoștința publicului derularea evenimentelor de atunci în cartea: „Cel mai vânat general” cu subtitlurile „21 de ani sub anchetă penală” și „11 ani urmărit penal”, Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2020, 2 volume, 1.100 de pagini, cu 314 referințe, o cartedocument cum au denumit-o mulți dintre cei care au citit-o. Se evită să se prezinte opiniei publice faptul că am fost supus unei cercetări penale şi judecătoreşti pe parcursul a 21 de ani, din care 11 ani am fost efectiv sub urmărire penală, iar, după audierea a peste 500 de martori, (235 de martori au fost audiaţi numai în perioada 2006-2008), asupra nevinovăţiei mele s-au pronunţat direct 25 de judecători în 3 dosare penale şi indirect 14 judecători în 4 dosare penale, deci 39 de judecători de la Înalta Curte, precum şi 11 procurori militari din Ministerul Public, Secţia Parchetelor Militare., dintre care 4 generali şi 7 colonei magistraţi, care au emis 3 rezoluții de neîncepere sau de scoatere de sub urmărire penală. După ce am fost cercetat penal pe parcursul unei treimi dintr-o viaţă, nemulţumiţi de soluţiile pronunţate, aceleaşi de-a lungul timpului, se afirmă că am fost „apărat” de către procurorii militari, că brațul lung al legii nu m-a ajuns, în loc să se spună adevărul, că aceştia şi-au susţinut soluţiile penale şi în faţa Înaltei Curţi.

Am fost reclamat la C.E.D.O. şi la Tribunalul Penal Internaţional de la Haga. C.E.D.O. a decis că nu sunt probe ale vinovăţiei subsemnatului, iar judecătorii C.E.D.O. sunt aspru criticaţi pentru această hotărâre. După ce toată presa mă trimitea să mă apăr în justiţie, este de neacceptat să constat că hotărârile judecătoreşti nu au nici o valoare, sunt persiflate, neglijate, aruncate la coşul de gunoi, iar eu sunt supus în continuare oprobriului public, numele meu fiind consemnat de cele mai multe ori în articole, mult mai mult decât înainte de a se soluţiona cazul meu în justiţie, ceea ce dovedeşte înverşunarea cu care sunt prezentate situaţiile, iar aceasta în numele obiectivităţii care ar trebui să caracterizeze presa. Declarat nevinovat de către JUSTIŢIA ROMÂNĂ şi C.E.D.O., sunt rejudecat periodic de o parte a presei, în mod public şi nemilos, condamnat fără a fi întrebat, fără a fi prezentate faptele mele în totalitatea lor, fără a mi se da dreptul la apărare, de către o presă care se consideră deasupra JUSTIŢIEI ROMÂNE şi ale C.E.D.O. Se evită să se citeze din hotărârile judecătoreşti pronunţate în ceea ce mă priveşte deoarece nu dă bine articolului, dar se citează spusele unora din „amintiri”, atât cât au putut, au vrut să reţină şi au dorit să relateze cei de la care s-au luat informaţiile, iar acestea sunt trunchiate, deformate, distorsionate, interpretate şi prezentate drept adevăr, fără măcar a exista o cât de mică tentativă de a se masca părtinirea autorului şi redacţiei. Menţionez că am asigurat legătura cu comandamentul Armatei pentru 9 puncte în care erau dispuse subunităţi. S-au înregistrat incidente tragice, pe care le regret, în sectorul podului de la Astoria, deși eu nu sunt vinovat că ofițerul, în loc să se dispună în Piața Mihai Viteazul, înapoia trupelor M.I., a fost dispus fără știința mea, în acest loc, în cu totul alte condiții decât cele stabilite. Cu toate că au fost situaţii complexe şi în alte puncte, acestea au fost
detensionate de către comandanţii subunităţilor. Pentru informarea corectă a opiniei publice prezint unele constatări ale JUSTIŢIEI
ROMÂNE, în ceea ce mă priveşte, astfel: Prin Rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală nr.40/P din 30.10 2001 s-a stabilit că:

-„Din studierea tuturor depoziţiilor martorilor audiaţi, nu rezultă în nici un moment că ofiţerul ar fi dat ordin de executare a focului sau ar fi executata personal, foc cu armamentul din dotare…”(pg.nr. 3-4)
-„În sfârşit, prin însăşi Rechizitoriul nr. 217/P/1997 din 29.05 1998, se arată că nu se poate reţine că mr. Dicu Ilie a acţionat în stare de constrângere morală, întrucât chiar în ipoteza în care s-ar fi probat fără dubiu că gen. Bg. Caba Florian ar fi exercitat acte de ameninţare la adresa acestuia, în cauză ar fi fost vorba de AMENINŢARE CU CONSECINŢE LEGALE în caz de neexecutare a ordinului…” (pg.nr. 5)
Prin Rezoluţia de scoatere de sub urmărire penală nr.208/P din 16.09 2008 s-a stabilit că:-„Nu există nici un indiciu care să confirme că înv.gl.bg.(rez) Caba Florian ar fi dat ordin vreunui militar să tragă asupra mulţimii…”; (pg.14)
-„…nu a rezultat că ar fi dat ordin de executare a focului sau ar fi executat personal foc…”; (pg.6)
-„Acţiunile sale s-au limitat la cele prevăzute de art.35 din Regulamentul A.N. 5, învinuitul fiind ofiţer de legătură…iar nu de comandă a unor dispozitive şi nici de efectuare a vreunor acte de dispoziţie asupra forţelor ce au acţionat în stradă, neavând putere de decizie în desfăşurarea acţiunilor militare şi necomandând dispozitivele amplasate în mun. ClujNapoca.”; (pg. 6-7)
-„…neavând nici o putere de decizie în ducerea acţiunilor militare.” (pg.8)
-“Trebuie menţionat că între activitatea de ‘instigare’ şi momentul în care s-a executat foc asupra demonstranţilor a trecut un interval de circa 2 ore şi jumătate, perioada mare de timp, care face îndoielnică existenţa unei legaturi de cauzalitate între acţiune şi rezultat, mai
ales că în acest interval mr.Dicu Ilie ar fi putut raporta conform regulamentelor militare, comandantului direct, situaţia creată şi temerile sale-dar nu a făcut-o.”(pg.9)
-“…prin hotărârea de condamnare definitivă pronunţată de instanţa supremă nu s-a reţinut că mr.Dicu Ilie a acţionat în stare de constrângere morală, care să atragă cel puţin beneficiu unor circumstanţe atenuante în individualizarea pedepsei aplicate acestuia.”(pg.11)
-Prin actul de sesizare a I.C.C.J. nr.217/P din 29.05 1998 se arată că “fiind ameninţat că va fi făcut trădător de ţară presupunea că dacă nu execută un ordin legal va suporta consecinţele legii penale, in vigoare la aceea dată.”(pg.11)

-“…rezultă fără dubiu că faptele inc.mr.Dicu Ilie nu au fost comise ca rezultat al pretinsei instigări a inv.gl.bg.(rez.) Caba Florian …”(pg.12-13)
-„Activitatea desfăşurată de numitul Dicu Ilie nu a constituit rezultatul acţiunii de instigare a învinuitului Caba Florian, starea de fapt şi vinovăţia inculpatului-condamnat Dicu Ilie fiind stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă.” (pg.7)
-“Despre acţiunile militare conduse de inc.Dicu Ilie in zona Astoria, inv.Caba Florian a aflat in jurul orelor 18.30 ofiţerul raportându-i că nu s-au inregistrat victime deoarece militarii din subordinea sa ar fi executat doar foc de avertisment. Acesta este şi motivul pentru care, la
şedinţa din 22.12 1989, după întoarcerea şi reunirea forţelor in garnizoana Someşeni, inv.gl.bg.(rez.) Caba Florian, pe baza informaţiilor că nu au existat victime produse de militari, a recomandat recompensarea ofiterilor Giurgiman, Buga, Bako, Dicu şi alţii.”
Prin Sentinţa nr.300 din 16.02 2009, pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se motivează că: „De asemenea Înalta Curte constată că din mijloacele de probă administrate în cauză nu rezultă existenţa unor acte materiale care să justifice reţinerea în sarcina învinuitului a instigării la omor deosebit de grav, …sau a participaţiei improprii la omor calificat…”
Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr.908/07.12 2009 se motivează că: -„…neexistând indicii care să confirme că acesta a dat vreun ordin de a se trage asupra demonstranţilor.” (pg. 6)
Deşi nu convin unora, acestea sunt adevărurile, constatate şi de către JUSTIŢIA ROMÂNĂ, raportat la învinuirile care mi-au fost aduse, iar de acestea trebuie să se ţină seama în publicarea oricărui material de presă, măcar în numele obiectivităţii.
În articole de presă publicate nu sunt menţionate nici una din cele 28 de acţiuni întreprinse de subsemnatul, numai în ziua de 21.12 1989, respectiv o medie de 2,8 acțiuni pe oră, pentru evitarea incidentelor cu urmări grave, descrise în toate declaraţiile mele, ale militarilor din echipa de legătură, existente în toate cele 7 dosare de cercetare penală fapte, nu vorbe, extrase din context, care definesc adevărata mea conduită din acele momente complexe şi tragice. Fiecare din aceste fapte ar fi constituit un cap de acuzare pentru care aș fi fost trimis în judecată și condamnat, dacă Revoluția nu ar fi învins.
În subcapitolul „Comuna din Paris pe străzile Clujului” am prezentat dezarmarea trupei de la Astoria, fapt similar celui din Paris în noaptea de 17/18.03 1871, dar cu diferența calitative semnificative în favoarea celui din 21.12 1989. Spre exemplificare iată declarația radistului care mă însoțea:“Şi dacă se face vinovat de instigare la omor deosebit de grav, pentru ce i-ar mai fi dezarmat pe militarii şocaţi, întâmplare povestită cutremurător de soldatul Sandu Cristian: “În jurul orelor 18.30, revenind în Piaţa Mihai Viteazul, am văzut, pe podul de la Astoria, o grupă de militari care executau foc în aer, speriaţi de nişte tineri, fără ca lângă ei să fie vreun ofiţer. Domnul locotenent-colonel Caba mi-a dat ordin să încarc arma şi să-l apăr. Apoi s-a deplasat între militari, i-a îndemnat pe fiecare în parte să-şi păstreze calmul, după care, cu propriile mâini, le-a descărcat armele punându-i să-şi introducă încărcătorele în port. Mi-a descărcat şi mie arma, apoi i-a adunat pe militari, vorbindu-le frumos şi i-a retras în adâncime.” Menţionez că, după această acţiune a subsemnatului, în zona Astoria şi Piaţa Mihai Viteazul, nu s-a mai tras nici un foc de armă. Și această faptă, unică la nivelul țării, dovedește de care parte a baricadei eram. Viața mi-a fost pusă în pericol de cel puțin 5 ori dar nu am pus mâna pe pistol. Deşi acţiunea din zona Astoria a fost filmată şi fotografiată, atât din hotel cât şi din
clădirea de pe partea opusă, înregistrările şi pozele nu ştiu să fi fost făcute publice. Afirmaţia are la bază şi consemnarea din Raportul Comisiei Seanatoriale privind acţiunile desfăşurate în Revoluţia din Decembrie 1989, vol.I, pg. 301, alin.4:”Este de reţinut că întreaga activitate din Piaţa Libertăţii, ca de altfel şi din alte zone unde au avut loc evenimente deosebite, cadre de securitate au avut misiunea de a filma.” Filmări şi fotografii s-au făcut şi de către alte persoane prezente la momentul dezarmării trupei, dar nici acesea nu au apărut. Înregistrările convorbirilor radio, efectuate în cele patru centre de înregistrare și ascultare, au avut aceeași soartă. Însă filmul făcut de Securitate a fost vizionat de procurorul militar șef, după cum recunoaște scris, dar a fost ulterior ascuns cu grijă pentru a proteja structura.

3. Înțeleg că nu convin cele scrise în carte unor personaje și structuri a căror prestație din acele zile am descris-o cu lux de amănunte. Cum nu convine că am scos la lumină existența trăgătorilor neidentificați, a implicării forțelor străine în evenimente, inclusiv a atacului asupra autostației de comandament, a existenței mormântului Eroului necunoscut, a operațiilor efectuate asupra pozelor care au fost publicate, atacul asupra dispozitivelor militare cu torpile auto și multe altele.

4. În toată această perioadă am deschis 4 procese civile având ca obiect repararea prejudicului adus ca urmare a calomniilor publicate în articolele în care am fost subiect și am trimis materiale ca drept la replică. În ultima acțiunea, cea din Dosarul nr. 63830/3/2011 Tribunalul București a pronunțat Sentința Civilă nr. 939 din 23.06.2014 prin care a admis toate cele trei capete de cerere ale subsemnatului privind repararea prejudiciului, cheltuielile de judecată și obligarea publicării dispozitivului Hotărârii. Curtea de Apel București și Înalta Curte au menținut această hotărâre. Nu am avut avocat, m-am reprezentat. Numai acest proces s-a întins pe durata a 6 ani cu aproape 50 de termene, deci a 150 de zile de deplasare. Experiența tristă din acest proces în care părății s-au dedat la toate procedeele de a se sustrage de la răspunderea civilă, și au reușit, inclusiv în faza executării, o consider ca un faliment al justiției, o negare a valorilor morale ale cetățenilor instalată după eliminarea din Codul Penal a infracțiunilor de calomnie și insultă, contrar deciziei Curții Constituționale.

5. Spre deosebire de voi, sunt mândru de reacția de simpatie și apreciere ale cadrelor militare din fostele structuri pe care le-am comandat și care mi-au transmis că vor să lupte alături de mine, sau părerile foștilor mei soldați: “…mi-a fost comandant când era căpitan. Jos pălăria. M-aș duce la război sub comanda lui.”

6.Și peste toate acestea, ca și cum nu erau de ajuns, mai aruncați pe piață și minciuna afacerii cu hrănirea militarilor, deși vă trebuia doar un acces la registrul comerțului ca să știți adevărul.

7.Pe câmpul de luptă pentru apărarea patriei, dacă se va impune, vă voi chema pe nume și vă voi striga, precum “Căpitanul Romano” din poezia cu același titlu de Vasile Alecsandri: “Cine-i în cap și-n codă? Eu unde… și tu unde?”

Gl.bg.(rtg.) CABA FLORIAN

Post Views: 420