Copiii, precum copiii, mai intotdeauna observatori severi a tot ceea ce-i inconjoară, pun probleme aproape inaccesibile unui matur. La sfarşitul săptămanii trecute, aflandu-mă la ţară, un băieţel din vecini, un Făt Frumos ca din basme,m-a incuiat, cum s-ar zice cu o intrebare nepereche. Privind o scară răzimată de un pom şi uitată acolo, piciul de numai trei ani şi jumătate mi se adresă cu aerul cel mai firesc din lume, intrebandu-mă: „Nene, treptele urcă sau coboară?”. Chiar aşa! Nu m-am gandit, şi nici dumneavoastră poate nu v-aţi gandit la această dilemă, la prima impresie foarte simplă.. Cand urcă, ori, mai curios, cand coboară treptele unei scări? Optimistul ar răspunde, sunt convins: „Scările duc spre inălţimi intotdeauna”. Pesimistul ar replica, la randu-i, n-am nici o indoială, cu „Vezi-ţi de treabă omule! Scările coboară de cand mă ştiu. Intr-un fel, fiecare cu dreptatea lui. Cel care, fericit, norocos, şmecher, urcă scara ierarhică, spre exemplu, va gandi optimist. Dimpotivă, ghinionistul, slabul descurcăreţ va opta pentru al doilea răspuns. La capătul scărilor, pentru el, mai intotdeauna, hăul. In ceea ce mă priveşte nu e cazul să filozofez. Aproape seară de seară pe sticla televizorului văd tot felul de sondaje de opinie . Mă intreb insă şi-mi permit să intreb pe toate mămicile şi tăticii, ca tot omul, pentru cine urcă şi pentru cine coboară cu adevărat treptele scării politice acum in an preelectoral? Aştept răspunsurile dumneavoastră, dar nu după ce zarurile vor fi aruncate. Nu de alta, dar să-i pot răspunde puştiului, cat mai repede, dacă treptele urcă sau coboară. Deşi, dilema asta e mult mai profundă. Că s-ar putea treptele să urce şi să te trezeşti „in pom”.

Post Views: 82