Cum este sabotată arta de corectitudinea politică

 

Ziua bună, dragi cititori!

Auzind vehiculându-se tot mai mult în ultima perioadă conceptul de ”corectitudine politică”, astăzi aș dori să vă prezint o carte care ne ajută să descoperim influența acestei ideologii asupra artei, culturii dar și asupra vieții în general.

Ce s-a întâmplat cu arta în epoca modernă? Cât de mult și-a pierdut ea funcția și rostul înrobită fiind de tenebroasele ideologii politice?

În cartea ”Siluirea maeștrilor. Cum este sabotată arta de corectitudinea politică”, scriitorul și jurnalistul Roger Kimball interprinde un adevărat apostolat în domeniul artei, ajutându-ne să redescoperim arta, cultura, viața și frumosul, fără ochelari ideologici. Kimball realizează o profundă radiografie a impactului dăunator produs de ideologia corectitudinii politice asupra marilor capodopere artistice ale trecutului. El ne demonstrează totodată cum același impact ideologic ”lovește” în decăderea gustului public prin trivializarea academică.

În primă instanță, eseistul ilustrează cum scandalosul, mediocrul și perversiunile sunt ridicate la rang de creație superlativă. În timp ce arta ar trebui să fie o aventură a văzului, ea ajunge să fie ”îmbrăcată” în anomalii neestetice și denaturate. Creațiile exemplare tradiționale sunt ridiculizate și puse în slujba nihilismului. Exemplul paradigmatic prin excelență este cel al artistului Marcel Duchamp care aplică o mustață Mona Lisei și care ulterior prezintă la o expoziție un pișoar drept obiect de artă. Duchamp își manifestă astfel disprețul față de întreg demersul artei, așa cum este înțeleasă ea în mod tradițional. Câți Duchampi nu întâlnim astăzi în toate domeniile? Oare nu suntem și noi înșine asemeni lui, consumând sau încurajând de multe ori non-valorile și trivialul?

Pe de altă parte, în eseul lui Kimball, mai distructiv apare prezentat comentariul academic contemporan. Avem de-a face cu o prăbușire plenară a instituțiilor universitare de elită. Scriitorul critică universitățile care au ajuns să fie puternic pervertite de politică și deformate de teorii obscure și sofistice. Instituțiile si-au pierdut obiectivul fundamental, acela de cultivare a bunul gust, al unei minți candide, juste și liniștite.

În spațiile universitare s-a instalat succesiv triumful deplin al contra culturii. Încercarea de a autonomiza arta nu a fost decât un efort de a o lipsi de orice conținut religios sau moral, supunând-o ulterior la o agendă proprie, agenda politică.

Kimball ne prezintă câteva exemple ale unor academicieni de renume care, obturați de ideologii politice, încearcă să demonstreze prin aserțiuni sofisticate și alambicate că doi plus doi fac cinci și nu patru. Academicienii nu se mai ocupă de adevăr ci de ”teorie”, iar teoria așa cum este practicată în mediul academic de astăzi a devenit un instrumet de politică și nu de cercetare. Aceste concepte și teorii fără substanță, expuse într-un limbaj plin de emfază, pun la îndoială percepția primară a artei, îi fură demnitatea și o golesc de orice valoare launtrică.

Dragi cititori, din păcate această campanie a de-civilizării o întâlnim în toate domeniile, fie că vorbim de religie, literatură, artă, politică sau știință. Moștenirea culturală și o întreagă civilizație este amenințată.

Istoria artei, cultura, frumosul s-au rătăcit…care este soluția? Întoarcerea noastră la origini, la autenticitate…la aura de unicitate pe care am avut-o la început. Roger Kimball subliniază nevoia unui canon moral-religios pentru a judeca operele de artă. În absența acestui canon, pericolul dezumanizării și al dezintegrăgrii culturale este iminent.

În momentul de față, vocile sănătoase reprezintă o minoritate sub asediu și sunt prea puțin luate în seamă. Societatea are nevoie de cât mai multe voci inteligente și curajoase care să reconfirme criteriile și care să restaureze calitățile și valorile umane universale.

În ”Siluirea maeștrilor”, Kimball ne ajută să identificăm capcanele din artă, din cultură, din știință și din lumea academică. Autorul dorește să ne ”îmbrace” cu un simț sensibil pentru non-valori, pentru a putea descoperi neroziile care au invadat toata lumea.

Într-o perioadă în care modelele vii sunt pe cale de dispariție, tradiția este ridiculizată și înlocuită cu tipare false de ideologiile politice, rolul primordial al culturii este acela de a contura modele supreme pentru comunitate. Este vitală o intervenție sanitară din partea fiecăruia dintre noi, o opoziție totală fața de tendința anticivilizatoare.

Să luptăm împreună pentru a restabili coordonatele tradiției, pentru a restaura demnitatea omului și pentru a înlătura idolii modernității.

Vă invit să răsfoiți această carte! Toate cele bune!

(Roger Kimball, Siluirea maeștrilor.Cum este sabotată arta de corectitudinea politică)