Cizmarii şi croitorii sunt printre intreprinzătorii, de altfel puţini, care profită de pe urma crizei. Meseriile pană mai ieri pe cale de dispariţie au inceput să… inflorească odată cu accentuarea crizei. Nu faci avere din astfel de indeletniciri, dar nici nu mori de foame. Vorba din popor: „de nu curge picură”.
Imbrăcămintea şi incălţămintea nu „incap” pe lista de cumpărături
Odată cu declanşarea crizei economice, tot mai mulţi sălăjeni, şi nu numai, au rămas fără loc de muncă sau li s-au diminuat salariile. Dacă la pacea cu stomacul nu poţi renunţa cu una cu două, incălţămintea şi hainele sunt primele cioparţite de pe lista de cumpărături. In urmă cu vreo doi ani, mulţi pantofari sau croitori vroiau să tragă obloanele şi să-şi inchidă micile afaceri din cauza lipsei de clienţi. Acum au ajuns să lucreze şi peste program pentru că cererile sunt din ce in ce mai numeroase. In vremuri de criză, romanul strange cureaua şi renunţă să-şi cumpere imbrăcămite şi incălţări, preferand să-şi poarte garderoba veche, ori să o repare, pentru că bani pentru una nouă nu-s.
Incălţămintea retro – la modă
Vasile Ghirean repară incălţăminte de 41 de ani. In urmă cu zece ani şi-a mutat atelierul intr-un garaj din Brădet. Susţine că a crescut considerabil volumul de muncă. Dovadă stă şi faptul că cele două fete gemene ale sale işi ajută tatăl două-trei ore in fiecare zi. Dacă in urmă cu caţiva ani găseai la containere incălţăminte pe alese şi veneau clienţii doar pentru intervenţii mici, cum ar fi un flec ori o cusătură, acum incălţăminte nu mai găseşti prin containere, iar clienţii vin cu pantofi in stare avansată de deteriorare pentru ca noi să-i facem purtabili, susţine Vasile. Claudiu Andrecuţ, după ce a lucrat pe la mai multe cooperative meşteşu-găreşti, şi-a deschis atelierul propriu pe strada Gheorghe Doja. Doar de şapte luni şi l-a deschis şi nu se plange. El afirmă că cea mai bună reclamă este calitatea execuţiei. „Vin şi cate 10-15 clienţi pe zi. Preferă să schimbe un flec cu şapte lei sau să le cos talpa dezlipită decat să dea 100 de lei pe o pereche nouă. Aşa că strang din dinţi şi ajung să poarte pantofi de acum un an sau doi”.
La Casa de Modă se şi carpeşte
Patroana uneia dintre cele mai vechi croitorii din Zalău, situată in incinta Casei de Modă, imi spunea că cererile au crescut in ultima vreme „de cand cu sărăcia asta, oamenii vin la croitorie mai degrabă decat să-şi cumpere haine noi. De la peticit pantaloni, confecţionăm orice ţine de croitorie. Facem rochii de mireasă, rochii pentru naşe, orice…”. Doamna Ursache lucrează in acest domeniu incă de pe vremea comunismului. In cei 35 de ani de activitate spune că a rezistat pentru că a cerut clientului ataţia bani cat să nu-l piardă, dar nici mai puţin ca să nu aibă cu ce plăti muncitorii. Preţurile practicate sunt aceleaşi de cinci ani de zile, cu toate că s-au scumpit materiile prime, de la nasturi, fermoare, aţă şi altele. Clienţii sunt diverşi, din diverse locuri. Avem clienţi din Cluj, Satu Mare, vin la noi pentru că lucrăm bine şi avem preţuri bune. Patroana susţine că fiecare client a ajuns să se uite la fiecare bănuţ pe care il dă. Caută ce este ieftin. Nu mai au oamenii posibilităţile de altădată.
Magazinele nu mai vand ca altădată
Criza i-a determinat pe sălăjeni să recurgă la carpeli. Acest lucru il resimt cel mai bine magazinele vestimentare. Cu toate că reprezentanţii magazinelor de imbrăcăminte şi incălţăminte afişează reduceri de preţ sau promoţii, vanzările merg cu incetinitorul. Mai demult, cand magazinele anunţau reduceri de 15-20 la sută, magazinele erau luate cu asalt. Acum vanzătorii se bucură dacă işi pot face norma minimă. Piaţa e slabă, slabă rău de tot. Mai răsare cate un second hand sau magazin cu preţul de 10 lei pentru toate obiectele.

Post Views: 62