Ziua bună, dragi cititori!
În timpurile îndepărtate, în Japonia, se foloseau felinare de hârtie și de bambus cu lumânări înăuntru. Într-o noapte, un orb care a mers în vizită la cineva a primit în dar un felinar pe care să-l ia acasă.
- Mie nu-mi folosește un felinar, a spus orbul. Întunericul sau lumina pentru mine sunt același lucru.
- Știu că pentru a găsi drumul nu-ți este de folos un felinar, a răspuns celalalt, dar dacă nu îl ai, cineva poate să dea peste tine. De aceea trebuie să-l iei.
Orbul a plecat cu felinarul, dar nu a mers prea departe când s-a simțit izbit cu violență.
- Ai grijă pe unde mergi! a exclamat orbul către necunoscut. Nu vezi acest felinar?
- Lumânarea ta s-a stins, frate, a răspuns necunoscutul. ( Bruno Ferrero, 365 de povestioare pentru suflet)
De multe ori, noi oamenii străbatem orgolioși lumea fără a ne da seama că în preajma noastră sunt orbi care poartă lămpi stinse.
Mulți dintre noi ne luăm apelativul de ”maeștri”, ”doctori”, ”onorabili”, sau ”filantropi”. În umanismul democratic actual, din ”supraomul” creat lipsește omenia. În lume, nu va exista performanță niciodată în afara omeniei. Aceasta înseamnă să fii cu adevărat om superior și distins.
Noul trend – ”politically correct”(PC), a creat o civilizație universală din care lipsește demnitatea și privirea către transcendență.
Dacă prevalează doar condiția de cetățean consumator și nu de locuitor al Cerului, atunci lumea de astăzi și-a pierdut cu totul axa.
Vă invit la o reflecție! Toate cele bune!