Crăciunul și miracolul de pe frontul de vest

 

”Voi păstra Crăciunul în inimă și voi încerca să-l țin cu mine tot anul.”(Charles Dickens)

Ziua bună, dragi cititori!

În 25 decembrie sărbătorim Crăciunul, cea mai mare sărbătoare creștină și minunea de căpătâi care stă la temelia credinței noastre: Nașterea Domnului.

Începând cu Creația și căderea omului în păcat, Dumnezeu a promis în Geneza trimiterea unui salvator. Această promisiune este întărită lui Avraam și urmașilor săi, fiind profețită ulterior de Isaia și de alți profeți care indică direct către nașterea lui Iisus Hristos.

Mesia cel promis de sute de ani a venit, în sfârșit, ca un copil, în Betleemul din Iudeea. Dar El nu a venit asemeni unui rege, așa cum îl așteptau mulți. Hristos a ales slăbiciune, simplitate și sărăcie pentru a se naște, dându-ne o frumoasă lecție în pragul fiecărui Crăciun.

Scriitorul James Packer se minuna scriind: ”Atotputernicul a apărut pe pământ ca un copil uman neajutorat, având nevoie să fie hrănit, schimbat și învățat să vorbească la fel ca orice alt copil. Cu cât te gândești mai mult la lucrul acesta, cu atât devine mai zguduitor. Nimic din ficțiune nu este atât de fantastic precum acest adevăr al întrupării”.

În ciuda atmosferei de haos, diviziune și frică ce ne-nconjoară astăzi, Hristos a rămas mereu același an de an: discret, simplu, vertical, blajin, așteptând neîncetat ieșirea noastră din vacarmul zilelor și descoperindu-L în profunzime.

Să ne amintim împreună de o întâmplare inedită care s-a petrecut în timpul Crăciunului din anul 1914. În urma izbucnirii războiului devastator din Europa, zeci de oameni au murit iar civilizația a avut enorm de suferit. O întreagă generație de tineri și-a văzut destinele irosite pretutindeni în Europa. În această perioadă obscură a Primului Război Mondial s-a născut miracolul de pe frontul de vest.

În noaptea de Crăciun, trupele germane pe de o parte și cele franco-britanice pe de altă parte, dispuse față în față în tranșeele din Franța și Anglia, au început să intoneze cântece de Crăciun. În momentele următoare, într-o profundă atmosferă de emoție, câțiva soldați germani au ieșit neînarmați, purtând în mâini crengi de brad împodobiți și înaintând spre pozițiile inamice. Deși existau ordine exprese care interziceau orice pactizare cu dușmanul, totuși, soldații englezi, șovăielnici la început, nu au tras. S-a creat un răvășitor moment de umanitate și solidaritate. Soldații, care în urmă cu câteva ore erau învălmășiți într-o luptă pe viață și pe moarte, acum își împărțeau mâncarea, își făceau cadouri și încingeau meciuri de fotbal.

Pentru o zi scurtă, de nașterea Domnului, a fost pace pe pământ. Crăciunul, sărbătoarea iubirii, a reușit să trezească umanitate în inimi, dragoste și speranță. A doua zi, colindele au încetat și războiul a continuat. Din păcate, toate acestea nu au fost suficiente pentru a împiedica urmarea luptei și izbucnirea, doua decenii mai târziu, a celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Aceste miracole, cum a fost acest armistițiu, sunt demne de a fi sărbătorite și transpuse în viața noastră de zi cu zi. Dar acestor evenimente le lipsește ceea ce lipsește și multora dintre noi: permanența. Noi trăim astăzi o pace nestatornică, în căutarea însemnătății Crăciunului.

Dacă ne dorim permanență, pace, înțelegere și dragoste, trebuie să privim dincolo de cadourile și petrecerile de Crăciun. Trebuie să privim la o iesle. Trebuie să privim la un Copil care s-a născut în sărăcie, în condiții neprielnice, în suferință și-n vremuri tulburi. Și totuși, El și-a păstrat mereu pacea și permanența.

Dacă ne dorim permanență, nu este suficient să îngenunchem o dată pe an înaintea acestei iesle. Trebuie să stăm zilnic în contact cu Dumnezeu și să reactualizăm zilnic Crăciunul, să-l ținem în inimi tot anul, așa cum spunea Dickens. Altmiteri sărbătorile vor trece, luminile brazilor se vor stinge, podoabele vor dispărea, iar noi vom rămâne nostalgici și ”goi”.

Nu este sărăcie mai mare pe această lume decât aceea de a nu crede și a nu experimenta cu adevărat Miracolul din iesle. Acest miracol este argumentul perfect al iubirii lui Dumnezeu pentru întreaga umanitate.

Vă invit, de aceste sărbători, să aprofundăm împreună această taină a nașterii Mântuitorului. Să ne redescoperim adevărata identitate și origine, să fim mai binevoitori, să fim cu toții prieteni, măcar și pentru o zi…să trezim speranță și bucurie în preajma noastră! Și, mai mult, să căutăm permanența!

Vă doresc un Crăciun binecuvântat și toate cele bune!