Oarecum firesc, marea trecere de la anotimpul alb la cel al florilor trezea in mine, ca in tot ce inseamnă viaţă, optimism şi, de ce nu, speranţa că belşugul ne surade. Insă de la o vreme bag de seamă că mejda dintre anotimpuri s-a cam şters, necazurile de peste iarnă dau mana cu nevoile primăverii impovărate de griji. Politica a devenit in zilele noastre cea mai profitabilă slujbă pentru creşterea şi rotunjirea burţii. Amatorismul politic a altoit, ce-i drept cu voinţa populară un guvern de piraţi tereştri, al căror scop nu este altul decat perpetuarea neputinţei şi prostiei, ridicate la rang de politică de stat. Abisul dintre stat şi guvernanţii lui devine ireconciliabil. Discreditand justiţia, impotmolind pentru vecie invăţămantul şi sănătatea, totul pe fondul unei sforăitoare propagande in numele reformei, opera de demolare a voinţei şi speranţei populare a fost desăvarşită. Sunt la modă canalele de intimidare şi opresiune, cetăţeanul devenind un asistat, un umil trecător printr-o viaţă croită in temeiul globalizării şi deznaţionalizării. Economia, vector sensibil şi el la deciziile politice avansează pe cunoscutul principiu un pas inainte doi inapoi. Şi ceea ce rotunjeşte opera de spoliere şi proletarizare generală este tocmai atacul impotriva locului unde pană nu demult se credea că s-a născut veşnicia. Adică a satului şi a agriculturii romaneşti. Primăvara lui 2011 pune probleme noi. Nevoile agriculturii sunt şi numeroase şi in mare parte neglijate de decidnţi. Nervii de primăvară a romanilor stau gata să explodeze. Şi asta nu mai e doar o simplă iluzie.