Zilele trecute un tată a doi copii imi mărturisea fără rezerve că este foarte fericit.Fericit pentru faptul că pruncii lui ajunşi la 23,respectiv 25 de ani nu sunt langă el. Nu mi-am dat seama la inceput ce vrea să spună. Cum adică fericit că nu sunt langă tine, i-am zis. Fericit că nu sunt langă mine in Zalău, in Sălaj, in Romania, imi replică părintele. Nu fac cozi la bursele locurilor de muncă, nici la şomaj, nu sunt batjocoriţi de patronii răsăriţi peste noapte, nici nu stau cu frica in san că premierul vrea noi disponibilizări.Sunt intr-adevăr departe şi uneori dorul le dă tarcoale. Dar de dor nu moare nimeni, pe cand de foame… Muncesc dar şi caştigă. Au familiile lor, casele lor, copiii lor, dar mai ales au personalitatea lor. Abia acum l-am inţeles pe tatăl cu copiii plecaţi peste mări şi ţări de ce este fericit in lipsa celor cărora le-a dat viaţă. Imi vine in minte pilda biblică in care tatăl il aştepta cu nespusă bucurie pe fiul risipitor. Pentru că fiul avea la ce să vină. La viţelul cel mai gras, tăiat in cinstea lui, la pocalele cu vin, la veşmintele strălucitoare. Tatăl din Zalău nu s-ar bucura de reintoarcerea fiilor săi. Pentru că ei ar veni la sărăcie, la mizerie, la existenţa precară prin care ar fi obligaţi să se tarască.Aşa că omul are toate motivele să fie fericit. Cauzele care au generat exodul romanilor spre zări unde se munceşte bine dar se şi trăieşte bine le ştim cu toţii. Politicienii noştri se uită după chinezi, sau spre cei plecaţi spre alte meleaguri. Se duc pană la Castellon de pildă , unul cate unul să le cerşească votul, nu să-i aducă in ţară. Ţara nu prea mai are forţă de muncă, aşa că arunc şi eu in vant o intrebare: cine şi pentru ce i-ar putea readuce acasă pe copiii noştri? Că tare-i nemuncită ţara asta! Pentru promisiuni deşarte? Nu vin decat să-şi revadă neamurile, şi cu bateriile reincăr-cate se intorc in pribegie lăsand ruina şi miriştea să se intindă ca o boală. O boală al cărui leac este munca. Şi desigur răsplata ei.

Post Views: 79