O femeie, internată la Spitalul Județean de Urgență Zalău cu Covid-19, a dat în judecată unitatea medicală, după ce ar fi fost nevoită să își cumpere singură medicamentele de care avea nevoie pentru a fi tratată.

Prin acțiunea formulată în instanță de S.E., aceasta a solicitat obligarea Spitalului Județean de Urgență Zalău la plata sumei reprezentând contravaloarea medicamentelor achiziționate în perioada cât a fost internată.

De cealaltă parte, reprezentanții unității medicale subliniază că medicamentele respective nu puteau fi achiziționate, ele ajungeau la spitale doar pe bază de repartiție, de la Ministerul Sănătății.

De menționat că e vorba despre medicamente administrate în tratarea infecției cu Covid-19, care au lipsit sau au existat în cantități insuficiente în mare parte a spitalelor din țară.

“Referitor la această situaţie, precizăm că în conformitate cu prevederile legale nu este suficient să asiguri decontarea cheltuielilor ocazionate de tratarea pacienților cu Covid-19. Asigurarea finanțării este de prisos dacă nu ai posibilitatea, ca spital, să achiziționezi medicamentele necesare. Spitalul nu și-a putut asigura medicamentele necesare din cauze obiective. Intenția legiuitorului, prin stabilirea în sarcina spitalelor a obligației de plată a acestor cheltuieli, este de a responsabiliza spitalele să ofere asistență medicală de calitate, fără a impune pacienților costuri suplimentare. La momentul respectiv acest medicament nu putea fi achiziționat de spitale, se primea doar pe bază de rapartiție de la Ministerul Sănătății”, au explicat reprezentanții Spitalului Județean de Urgență Zalău, pentru Graiul Sălajului.

În opinia unității medicale chemate acum în instanță, obligarea la plata tratamentului achiziționat de pacienți reprezintă o sancțiune pentru acele situații în care spitalele acționează cu rea-voință sau cu dezinteres, nu pentru acele cazuri în care nu există posibilitatea reală de a se asigura medicamentele, investigațiile sau materialele sanitare necesare.

“După cum reiese și din adresa emisă de Ministerul Sănătății cu privire la medicamentul achiziționat de reclamantă, acesta se acordă gratuit pentru anumite afecțiuni, în cadrul unui program național de sănătate, iar pentru tratamentil pacienților cu SarsCov2 prin achiziție și repartiție de către această instituție, în baza protocolului de tratament al acestei afecțiuni emis de către Institutul Național de Sănătate Publică, prin urmare face obiectul unui program de sănătate publică și este exceptat de la prevederile art. 12 alin. 1 din anexa 23 la Ordin. Pe de altă parte, conform prevederilor legale- art. 98 alin 2 din HG 140/2018: <În situaţia în care asiguraţii, pe perioada internării în spital, în baza unor documente medicale întocmite de medicul curant din secţia în care aceştia sunt internaţi, suportă cheltuieli cu medicamente, materiale sanitare şi investigaţii paraclinice la care ar fi fost îndreptăţiţi fără contribuţie personală, în condiţiile prezentului contract-cadru, spitalele rambursează contravaloarea acestor cheltuieli la cererea asiguraţilor>. De altfel, în această situație s-a admis excepția lipsei calității procesuale a Casei de Asigurări de Sănătate Sălaj deși această instituție, conform tocmai legii speciale invocate şi anume HG 475/2011 și art. 228 din HG 140/2018, are obligația de a suporta costul medicamentelor în situația dată, datorită imposibilității spitalului de a le achiziționa. Ambele prevederi legale au fost adoptate și au intrat în vigoare ulterior externării pacientei”, au susținut, în instanță, reprezentanții Spitalului Județean de Urgență Zalău.

În concluzie, spun reprezentanții celei mai mari unități sanitare din județ, “pentru acest medicament nu sunt întrunite condițiile legale pentru ca spitalul să-l poată achiziționa sau să fie obligat să-l dețină în mod obișnuit, în consecință nu sunt îndeplinite nici condițiile impuse de lege pentru ca spitalul să poată fi considerat în culpă și să fie obligat la plata acestui tratament către reclamantă”.

Magistrații sălăjeni au dat, în primă instanță, câștig de cauză reclamantei, dar sentința nu este definitivă. În prezent, dosarul se află pe rolul Curții de Apel Cluj.

Post Views: 121