Pe principiul ”regele a murit. Trăiască regele”, se configurează un nou guvern Cîțu susținut de o altă majoritate în Parlamentul României. În pofida declarațiilor publice prudente din partea liderilor liberali, dar și a celor de la PSD care spun cu jumătate de gură că nu-l mai vor pe Cîțu premier, este din ce în ce mai evident că noua majoritate parlamentară, care negociază un guvern comun, se va constitui tot în jurul lui Florin Cîțu. Deci, Superman se întoarce.

Liberalii nu mai pot da înapoi

Ultimele trei luni de mișcări politice ni l-au impus pe Florin Cîțu ca lider al partidului președintelui Klaus Iohannis. Tandemul puterii de azi din România e președintele Klaus Iohannis și partidul cu care a avut contract politic de la început, respectiv PNL. Nu știm câți liberali își mai amintesc primul avertisment al președintelui, atunci proaspăt ales, care a participat la ședința de după alegerile prezidențiale din 2014. Atunci președintele Iohannis i-a avertizat pe baronii liberali că lucrurile se schimbă și nu au de ales, dacă vor să supraviețuiască politic, decât să schimbe partidul. Și de la partid al elitelor, în parteneriatul cu președintele, PNL a ajuns să creioneze puterea guvernamentală, indiferent de majorități. Părea că Ludovic Orban era partenerul de încredere al președintelui, însă imediat ce Iohannis l-a lăsat din brațe, cariera politică a liderului liberal a luat-o la vale. Într-un an, Ludovic Orban a pierdut tot: funcția de premier, conducerea partidului și președinția Camerei Deputaților. El a fost înlocuit de Florin Cîțu care, în urmă cu un an, era varianta de rezervă în jocurile politice de la București – un ministru propus premier ca să nu poată strânge o susținere parlamentară, care și-a depus mandatul de premier desemnat chiar înainte din votul din Parlament, pentru ca premierul Orban picat la moțiune de cenzură să poată fi reinvestit. Oarecum, Cîțu era un politician sacrificat în jocurile puterii. Și nici nu avea anvergura de premier, chiar și atunci când, după alegerile parlamentare de anul trecut, a fost agreat de coaliția de guvernare PNL-USR-UDMR să conducă guvernul. Însă părea tot o marionetă politică, până la episodul demiterii ministrului Sănătății, Vlad Voiculescu. La episodul doi al demiterilor, cu ministrul Justiției Stelian Ion, încă era considerat jucătorul ghidat de președinte. Partenerii săi de guvernare, USR, au pornit o amplă campanie de diabolizare a lui Florin Cîțu, ceea ce l-a transformat, pe de o parte, într-un politician urât de useriști (membri, simpatizanți, votanți), iar pe de altă parte l-a creat pe politicianul de forță al liberalilor, Florin Cîțu. Pentru că, sub atacuL constant din toate părțile, liberalii, în marea lor majoritate, au strâns rândurile în jurul premierului lor și l-au ales și președinte al partidului.

Parteneriatul rupt de către Ludovic Orban de la tribuna Congresului PNL a fost preluat de Florin Cîțu și noua echipă de conducere a liberalilor, care sunt interfața puterii lui Iohannis. Iar președintele, aflat la ultimul mandat, nu este dispus să lase din mână controlul executivului, având în vedere tentația partidelor de a-l izola la Cotroceni. Supraviețuirea lui Florin Cîțu în fruntea guvernului înseamnă menținerea puterii cu legătură directă la Cotroceni, iar liberalii nu au de ales decât să joace cartea Florin Cîțu. Pentru că e vorba chiar de supraviețuirea partidului în ecuația puterii politice. Fără parteneriatul cu Klaus Iohannis, PNL ar fi în poziția USR de azi – un partid de 15-20 la sută în Parlament, izolat de celelalte partide, care ar aștepta la nesfârșit să fie băgat la guvernare și să îndeplinească rolul de vioară a doua în actul guvernării.

PSD negociază tot

Chiar dacă liderii tradiționali ai PSD au dispărut sau au făcut un pas în spate, iar conducerea este exercitată de un alt val de lideri, PSD rămâne PSD. Cel mai mare partid, cu cea mai mare masă de simpatizanți, cu aceleași metehne sociale care aduc voturi multe, dar și partidul care știe să negocieze pe toate palierele pentru a obține ce vrea. Și vrea la putere. Găselnița cu premieri prin rotație cu PNL-ul e doar o metodă de reveni la putere. Chiar dacă nu vor avea primii premierul în noua coaliție, tot vor putea controla puterea, indiferent cine va fi premierul liberal – Florin Cîțu sau alt nume de la PNL. Ei știu că e important să fiI în structurile puterii pentru că se pot obține multe prin negociere în spatele ușilor închise. Chiar dacă spun cu jumătate de gură că nu-l vor pe Cîțu premier, au experiența politică să știe că nu pot impune premierul liberal preferat de ei. Și mai știu că nu se pot pune de-a curmezișul voinței președintelui Iohannis. Dacă Florin Cîțu e numele pe care-l agreează președintele, pesediștii vor ieși public și vor accepta decizia președintelui. Vor trage toate foloasele din actul guvernării, iar eșecurile le vor arunca pe spatele partenerilor de guvernare. Cei de la PSD sunt maeștri în a comunica ceea ce-i avantajează și în a face opoziție când le convine.

Chiar dac președintele PSD, Marcel Ciolacu, mai spune din când în când public că nu se cuvine ca premierul demis prin moțiune de cenzură să fie șeful noului guvern, lasă și loc de întors, spre deosebire de neexperimentații de la USR. Politica e negociere, e listă umflată de cerințe, ca să mai lași de la tine în unele cazuri, pentru a obține cât mai mult din ce vizezi să obții. Pentru PSD, dacă liberalii dau premierul, e totuna dacă îl cheamă Cîțu, Ciucă sau Bode. Bun, liberalii dau premierul, ce putem obține să contracarăm puterea acestuia? Ministrul de Finanțe și șeful cancelariei premierului, ca să fim cu ochii pe el. Ce am promis alegătorilor în campania electorală? Măriri de pensii și salarii, propunem măriri aiuritoare, obținem procente de mărire, mergem pe discursul tradițional că noi am mărit pensiile și salariile, plusăm că am vrut cu enșpe procente, dar nu le-a dat voie premierul liberal. În orice situație, PSD câștigă, chiar și atunci când pare că a fost bătut la negocieri.

UDMR rămâne la putere

Indiferent cine se ceartă în politica românească, veșnici câștigători sunt cei de la UDMR. Însă situația este de așa natură încât le conferă statutul de veșnici ocupanți în fotoliile guvernamentale, indiferent de ce partid face guvernul. Și, dacă ne uităm la ultimele luni de criză politică, singurul element de stabilitate pe scena mioritică a fost UDMR-ul. În certurile interminabile dintre PNL și PNL, PNL și USR, USR și Plus, singurii care au încercat să creeze echilibru au fost udemeriștii. Au vorbit în van despre crizele pe care le trecem cu toții, de la criza sanitară la cea energetică; au pus pe tapet probleme majore, de scădere demografică, de familie, de supraviețuire, pentru că n-au avut parteneri de dialog. Da, pot coabita cu partenerii tradiționali, PSD și PNL. Cu PNL și președintele Iohannis au mai avut disensiuni, încă unii membri nu pot să-i treacă cu vederea președintelui etnic neamț că nu a fost președintele minorității, așa cum l-ar fi vrut ei. Cu USR s-a chinuit să coabiteze, a înghițit în sec, dar până la urmă a constatat că nu se poate. Iar pe cei de la AUR chiar nu-i vrea, pentru că reprezintă coșmarul politic extremist. Așa că, o alianță guvernamentală cu PSD și PNL convine de minune UDMR-ului – sunt partenerii pe care-i cunoaște și cu care poate susține propriile proiecte, fie ele de țară, fie ele de interese etnice. Doar Iohannis îi mai dă UDMR-ului motive de supărare din când în când.

Ce-ai făcut, USR-ule?

N-am putea zice clar dacă ieșirea de la guvernare a fost o strategie a lui Dacian Cioloș sau ”crizatorii” din USR au crezut cu adevărat că pot impune voința lor partenerilor de guvernare. Oricum, politic, USR a pierdut enorm pe termen lung. Doar în cazul în care ar câștiga alegerile parlamentare din 2024 cu peste 50 la sută (imposibil în sistemul politic românesc la acest moment) ar mai putea reveni la guvernare. Niciun partid politic parlamentar nu poate colabora cu USR, iar cu flit a dat USR-ului până și AUR-ul. Dacă PSD oricum nu ar fi trecut peste ranchiuna față de USR, dacă UDMR a încercat, dar n-a reușit să înghită manifestările partenerilor de la USR, prin demonizarea lui Cîțu și imixtiunea permanentă în interiorul PNL, USR și-a pierdut singurul ”prieten” politic. Dacă e o strategie de autoizolare pe scena politică, rămâne de văzut. Poate că Dacian Cioloș a vizat mai degrabă alegerile prezidențiale din 2024 și a jucat în așa fel încât să fie succesorul lui Klaus Iohannis la Cotroceni. Însă după atentatul la premierul președintelui, după încercarea de influențare a alegerilor din PNL, e greu de spus că Cioloș ar mai putea avea o șansă să fie sprijinit de felia liberală din politică. Atacurile USR la liberali și la premierul Cîțu au fost afronturi directe la interesele președintelui Iohannis, iar acesta se pare că nici nu uită, nici nu iartă. Iar la alegerile prezidențiale, dacă Cioloș nu reușește să coaguleze dreapta, șansele să îi succeadă lui Iohannis sunt nule. Strategia lui Cioloș, dacă a fost o strategie, fie va fărâmița din nou frontul anti-PSD și va obliga la apariția unui candidat neagreat care să preia mandatul lui Iohannis, fie va aduce un președinte social-democrat la Cotroceni. Așa cum „crizele” create în coaliția de guvernare au readus PSD-ul la putere.

Sursa foto: B1TV

Post Views: 81