Hrănirea iepurilor in perioada de trecere de la iarnă la primăvară se va face atent avand grijă ca aportul de verdeţuri să crească treptat pentru a reduce apariţia imbolnăvirilor.
Apa indispensabilă

Odată cu incălzirea vremii iepurii trebuie să aibă intotdeauna la dispoziţie apă proaspătă şi cat mai multe legume. Adaptarea cantităţii de apă se face in funcţie de temperatura mediului ambiant, de tipul furajelor (in cantităţi mai mari in cazul hrănirilor cu furaje concentrate şi in cantităţi mai mici in cazul hrănirii cu furaje verzi) de starea de sănătate sau de starea de gestaţie. Necesarul de apă zilnic este de 0,7 litri la femelele gestante şi masculi, de 1,5 litri la femelele in lactaţie şi de 0,4 litri la tineret.
Hrănirea iepurilor de casă

Iepurii adoră salata, lăptucile, varza, ţelina, napi, conopida, sfecla (atat frunza cat şi rădăcini), gulii, castraveţi dovlecei, trifoi, lucernă grau (verde), ovăz. Nu se recomandă cartofi in hrănirea iepurilor datorită conţinutului ridicat de carbohidraţi. In cel mai rău caz cartofii se administrează numai fierţi. Hrana iepurilor de orice varstă trebuie să conţină proteine, deoarece acestea reprezintă un factor important de creştere şi dezvoltare, pentru asigurarea unei productivităţi ridicate. Proteinele necesare sunt conţinute in lapte, furaje leguminoase verzi, fan, turte oleaginoase.
Lipidele (grăsimile) necesare sunt conţinute in furaje cerealiere (grau, porumb, turte de floarea soarelui). Hrana in general trebuie să conţină grăsimi in cantităţi mici. Nu se recomandă in hrana iepurilor alimente bogate in grăsimi, cum ar fi nucile sau alunele.
Glucidele (amidon, zaharuri) sunt conţinute in seminţe, fructe, plante rădăcinoase. Deşi toată lumea ştie că iepurilor le place să mănance morcovi, este recomandat reducerea consumului atat de morcovi cat şi de fructe, datorită conţinutului ridicat de zaharuri. in general iepurii pot manca morcovi şi fructe la o masă o dată la două zile.
Furajele verzi see administrează după pălire, deoarece favorizează apariţia balonamentului abdominal şi a enterotoxiemiei.