Redacția
O altă plantă arhicunoscută pentru proprietăţile sale medicinale multiple este urzica. O găsim peste tot, pe langă case, garduri, pe malul apelor, la marginea pădurilor. Se recomnadă culegerea ei la inceputul primăverii, cand frunzele sunt crude. Toamna tarziu se pot recolta impreună cu rădăcinile. Urzica este venerată pentru benificiile sale asupra rinichilor şi glandelor suprarenale. Ajută in eliminarea toxinelor. Este un nemaipomenit adjuvant in intărirea organismului pentru a răspunde la stres intr-un mod favorabil, fără a dăuna organismului. Avand in vedere larga răspandire a plantei, majoritatea oamenilor ar putea face faţă stilului de viaţă modern, cu ajutorul acestei plante. In plus, ea ajută la ameliorarea alergiilor sezoniere, intăreşte oasele, părul şi unghiile, hrăneşte plămanii, sistemul nervos, endocrin şi imunitar. Se spune in popor că dacă te laşi ^inţepat^ de frunzele urzicii, scapi de reumatism şi artrită. De asemenea, urzica poate fi folosită in probleme ginecologice şi de fertilitate, fiind un tonic excelent pentru femei.
Tratamente cu urzică din tradiţiile populare
Se foloseşte cel mai frecvent sub formă de ceai – o lingură de frunze la 250 ml apă clocotită. Se beau trei căni de ceai pe zi.
Pentru aplicare externă se face o infuzie din 20 g frunze la 200 ml apă clocotită. Se foloseşte sub formă de băi şi comprese. Ceaiul din frunze de urzică şi varfurile florifere, indulcit cu miere sau zahăr, se folosea contra tusei, năduşelii şi durerilor de piept. Unii amestecau floarea de urzică cu miere şi fagure alb, luand din ea cate o linguriţă. Decoctul rădăcinii şi al frunzelor se mai lua la tuse cu sange, hidropizie şi hemoragii, precum şi pentru senzaţia de greutate la inimă, leşin, sau constipaţie.
