Aventură pe râu în Sălajul cu oameni faini

 

Someșul… aparent o banală apă curgătoare, ca multe altele. Sălajul…un județ mic, considerat sărac și plictisitor. Ei bine, și Someșul, și Sălajul, ne demonstrează că sunt fabuloase. Dacă vrem, avem multe de văzut și de făcut aici, pe meleagurile noastre. Este important să afli și de oamenii faini care s-au străduit de-a lungul anilor să schimbe percepția, etichetele și să dea un vibe pozitiv vieții de aici.  La fel de important este să vrei să și descoperi locurile de poveste, să le vezi din alt unghi, să simți și să te lași purtat de cei care cunosc tainele locurilor…

Am copilărit pe Someș și iubesc apele de orice fel. Recunosc faptul că nu cunosc Someșul cum ar fi trebuit. Auzisem, citisem, văzusem și eu cum se aventurează unii pe râul nostru în canoe, plus că îl cunosc pe ”creierul” aventurii de vreo 10 ani și îmi place nebunia aia faină a lui, dar nu ”gustasem” plăcerea asta până duminica trecută. Nu venise vremea…

Dumnezeu așază lucrurile cum vrea…

Mă sunase o prietenă din copilărie în urmă cu câteva zile și mi-a spus că ea vrea musai cu canoele. Acum și-a amintit și ea de canoe. Îmi spune că mai are câțiva prieteni și să facem o gașcă – să fim minim 10, maxim 14. Acum e momentul, mi-am spus în gândul meu, pentru că sunt omul căruia îi place să răspundă solicitărilor, mai ales celor entuziaste… Am pus mâna pe telefon și am programat ieșirea. Gata, duminică, la ora 10.00. Tuburile din Băbeni, punctul de plecare. Pe parcursul săptămânii, apar neprevăzutele. Eram gata, gata să anulăm dar Dumnezeu le-a așezat pe toate în final. Și chiar foarte bine…    

Gadi, omul fain cu canoele

Vine ziua cea mare. O parte a trupei ajungem la tuburi. Nu eram toți, așa că încep telefoanele. Apare pe drumul prăfuit și Gadi, cu minunata lui remorcă încărcată de caiacuri, apoi restul trupei. Ne-am adunat 15 inși și parcă toți nerăbdători să plutim pe apă. Găsește Gadi un loc mai bun de unde să lanseze la apă canoele, primim toate cele necesare (pagaie, vestă, butoaie) și încep emoțiile. Era foarte clar că omul știe ce vorbește iar frica, emoția, au început să dispară în momentul în care Gadi a început instructajul: ”Trebuie să simțiți barca. Să nu vă fie frică pentru că sunt foarte stabile toate canoele. Fac asta de 14 ani și trebuie doar să respectați instrucțiunile și să vă lăsați purtați de apă. Vom vedea Someșul, flora și fauna, din altă perspectivă. Va fi un drum de 24 de kilometri pe care îl vom parcurge în vreo trei ore”, ne zice, total relaxat, Gadiel Zaharie, profesorul de biologie pasionat de aventură, de natură, de motoare și de viață.

Este un om fain, iar oricine ajunge să-l cunoască (eu, numai de vreo 10 ani) spune că omul e un munte de calm, în ciuda aparențelor, un iubitor al Someșului și pasionat de foarte multe cele, de nici nu le putem ține minte pe toate. Ne-a fost ghid și ne-am lăsat purtați de apele pe care ne-a dus. Cu siguranță, nimeni din gașcă nu regretă aventura, poate doar prietena mea regretă pozele nerecuperabile din telefonul îmbăiat bine pe malul Someșului. E doar vina ei că n-a folosit butoiul…

Așa a reușit Gadi să ne ofere tuturor aventură, știință, sport, bună dispoziție și un bronz fain. Cât despre mirosul hameiului proaspăt înflorit și al vegetației abundente de pe ambele maluri… nu pot să vi-l transmit… Vă îndemn să vă aventurați la o plimbare. Să nu vă fie teamă de Someș, veți descoperi altceva decât ce ați auzit până acum…

Știați că…

Am învățat multe secrete ale Someșului, deși am crescut acolo. E altfel să-l simți din barcă… Stanii Clițului sunt fabuloși, vacile și caii liberi de pe zăvoi ne-au transmis puțin din bucuria lor de a trăi, am văzut vârtejuri și le-am simțit forța prin barcă, am învățat să mânuim pagaiele și să trăim clipa. Ba chiar și urmele gheții de acum patru ani lăsate pe pilonii podurilor de la Ciocmani  ne-au impresionat. Dar știați că pe Someș au reapărut castorii? ”Dimineața, dacă vii pe Someș, vezi tot felul de ciudățenii. Te miri ce. Au reapărut castorii, este și o lebădă neagră. Poate o vedem. Pe unde ne plimbăm noi, este arie natural protejată și face parte din Natura 2000”, ne predă Gadi lecția de biologie, trăită de el însuși de atâtea ori. Ba ne-a învățat și cum uneau eschimoșii bărcile. Fabulos. Și mai câte alte lucruri faine, cât despre liniștea și peisajele văzute de pe apă… Fabulos!

Așa că, am străbătut o parte (vreo 24 de kilometri – cât e distanța pe apă dintre Băbeni și Turbuța) a unui sit natural – situl „Cursul mijlociu al Someșului” a fost declarat ”arie de protecție avifaunistică prin HG 971/2011 și se întinde pe o suprafață de 33.258, 90 hectare.

Această arie protejată încadrată în bioregiunea continentală a Platformei Someșene, pe cursul mijlociu al râului Someș și a afluenților săi din acest bazin, reprezintă o zonă naturală (pajiști naturale, pășuni, păduri de luncă, heleștee, terenuri arabile și culturi) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl cupride cinci clase de habitate de interes comunitar – Ape dulci continentale; Culturi cerealiere extensive; Pajiști ameliorate; Păduri caducifoliate; Alte terenuri cultivate) și include cinci rezervații naturale: Calcarele de la Rona, Lunca cu Lalea Pestriță – Valea Sălajului, Pădurea ”La Castani”, Pietrele Moșu și Baba și Stanii Clițului.

Iar Gadi avea dreptate: ”Someş Canoe Safari – merită încercat. O să mai vreți”. Felicitări, om fain, pentru neastâmpărul tău de a face oamenii să privească lumea din jur cu alți ochi și să rămână în suflet cu amprentele a ceea ce văd și trăiesc.