Un judecător, membru al Curții Supreme, era așezat pe malul unui râu când un călător s-a apropiat și a zis:

  • Aș dori să traversez. E voie să folosesc această barcă?
  • Da, a fost răspunsul, e barca mea.

Călătorul i-a mulțumit și, împingând barca în apă, s-a urcat în ea și a pornit vâslind. Dar barca s-a scufundat și el s-a înecat.

  • Un om fără inima! a spus un spectator indignat. De ce nu i-ai spus că barca ta avea o gaură?
  • Problema condițiilor bărcii, a spus marele jurist, nu mi-a fost pusă.

(Bruno Ferrero, 365 de povestioare pentru suflet)