Un judecător, membru al Curții Supreme, era așezat pe malul unui râu când un călător s-a apropiat și a zis:
- Aș dori să traversez. E voie să folosesc această barcă?
- Da, a fost răspunsul, e barca mea.
Călătorul i-a mulțumit și, împingând barca în apă, s-a urcat în ea și a pornit vâslind. Dar barca s-a scufundat și el s-a înecat.
- Un om fără inima! a spus un spectator indignat. De ce nu i-ai spus că barca ta avea o gaură?
- Problema condițiilor bărcii, a spus marele jurist, nu mi-a fost pusă.
(Bruno Ferrero, 365 de povestioare pentru suflet)