Dragi cititori, astăzi este Vinerea Patimilor, ziua profetică în care Hristos și-a dat sufletul pe cruce, împlinindu-și misiunea pe pământ.

E specific psihologiei umane ca în apropierea morții, din inima omului să izvorască cele mai frumoase cuvinte adresate celor apropiați și dragi. La fel s-a întâmplat și cu Iisus în momentul răstignirii. În supremele ceasuri de agonie, El ne-a lăsat moștenire ultimele Sale cuvinte, deosebit de bogate în înțelesuri spirituale și adresate fiecaruia dintre noi.

Aprofundând aceste cuvinte, vom descoperi în ele secretul adevăratei fericiri dar și modalități de a ne cultiva virtuți și de a evita alegerile nepotrivite sau dăunatoare din viața noastră.

Dacă a existat vreo ierarhie a cuvintelor adresate celor pe care îi iubea mai mult, atunci ne putem aștepta să găsim în aceste cuvinte ierarhia iubirii și a afecțiunii lui Dumnezeu.

Primele cuvinte sunt adresate dușmanilor: ”Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac..”; în al doilea rând le vorbește păcătoșilor: ”Astăzi vei fi cu mine în rai.” ; și în al treilea rând sfinților: ”Femeie, iată fiul tău!”.

Dușmani, păcătoși și sfinți- iată ordinea iubirii și a atenției divine!

Călăii se așteptau să strige, așa cum făcuseră toți cei răstigniți înaintea Lui. Seneca ne spune că toți cei răstigniți blestemau ziua în care s-au nascut, își blestemau călăii și mamele și chiar îi scuipau pe cei care se uitau la ei. De la Cicero aflăm că uneori trebuia să li se taie limba celor răstigniți, pentru a opri astfel șuvoiul blasfemiilor. Toți așteptau un strigăt. Mulți erau siguri că acela care predicase odinioară ”Iubiți pe dușmanii voștri” și ”Faceți bine celor ce vă urăsc”, va uita această evanghelie. Dar strigătul așteptat nu a mai sosit…în schimb, din inima celui răstignit, a izbucnit mai degrabă o rugăciune: ”Părinte, iartă-le lor…”(Fulton J. Sheen)

Ce diferență, în comparație cu îndemnurile, fericirile și idealurile acestei lumi! Lumea nu-i încurajează pe cei buni, ci pe cei răzbunători; nu-i laudă pe aceia care întorc și celălalt obraz, ci pe aceia care răsplătesc răul cu rău, nu-i înalță pe cei blânzi, ci pe cei agresivi. Pentru a corecta atitudinile noastre războinice Iisus ne-a dat pilda vieții Lui și, mai mult, pilda morții Sale. El și-a sfârșit viața publică pe Colina Calvarului, demonstrând în mod practic evanghelia predicată.

Acum, pe cruce, bunătatea și dragostea își ating apogeul. Cine are dreptate? Violența lumii sau iubirea lui Hristos? Filosofia lumii ne spune că bunătetea și blândețea sunt o slăbiciune, dar asta pentru că nu le înțelege adevăratul sens. Această dragoste și blândețe dată pildă pe cruce înseamnă stăpânire totală de sine, ea controlează toate forțele violente ale naturii umane. Ea este cea mai nobilă cale a fericirii și a împlinirii de sine.

Dragilor, vedeta și eroul acestei Săptămâni Mari este Hristos. El este campionul tuturor virtuților, iar lumea de astăzi are atâta nevoie de calități morale, de modele. Constatăm adesea, în diverse împrejurari, că omenirea s-a dezumanizat, dar aceasta din cauză că îi lipsește modelul după care trebuie să fie modelată. Modelul lui Iisus răstoarnă toate perspectivele noastre lumești, dar acesta este cheia fericirii autentice.

Noi putem trăi zi de zi cu inima această Vinere Mare și Învierea care o va succeda. După fiecare suferință care este trăită după acest model, cu siguranță va fi și o înviere. După fiecare cădere va fi și o înălțare.

Care a fost primul cuvânt pe care l-a adresat Iisus ucenicilor Săi dupa Învierea Sa? Shalom! Pace! Nu reproșuri, nu judecată, nu mustrare pentru trădarea lor…Nu! Aici se naște creștinismul oameni buni, în acest moment…în solemna iertare a păcatelor și în shalomul oferit de Hristos.

Să ne pregătim inimile și noi astăzi pentru primirea iertării, pentru primirea pacii…Astăzi Hristos moare pentru noi, pentru ca în noaptea Învierii ”să se facă lumina”! Astăzi speranța îmbrățișează Calvarul! Să fim cu toții părtași!

Vă doresc sărbători binecuvântate! Hristos a înviat!

( Strigătele lui Isus pe cruce, Fulton J. Sheen)

Post Views: 84