Grijile incep iarăşi

Auzit-am intr-o seară la birtul din sat un gospodar de vază, supărat pe cei ce umplu craşmele pe banii statului zicand: „nici tu glie, nici simbrie, ci doar bani din primărie”. Se referea la cei ce trăiesc din ajutor social şi nici bucăţica de pămant de zece ari nu şi-o lucrează. lor li se mai adaugă din păcate şi o altă categorie, cei care din neputinţă financiară sau fizică ori şi una şi alta,işi neglijează pămantu, proprietate. Să-l dea in chirie sau in arendă, veţi zice, dar cine ia un iugăr să-l lucreze, cand preţurile de cost le depăşesc pe cele ale producţiei
Grijile incep iarăşi, pentru mai toţi slujitorii ogorului. Arat, pregătit şi semănat , dar şi fertilizat, combatere boli, dăunători şi buruieni, iar pentru asta se procură sămanţă, ingrăşăminte, motorină, pesticide şi cate alte imput-uri nu sunt necesare pentru cultivarea pămantului?! De unde şi, mai cu seamă cu ce pot fi procurate toate acestea, cu ce resurse să urnim carul? Iată cele mai grele intrebări pe care agricultorii şi le pun in fiecare primăvară pentru că niciodată n-au reuşit să menţină un echilibru intre costuri şi preţul de valorificare, intre eforturile cultivatorilor şi cele ale procesatorilor şi cu atat mai mult ale comercianţilor. Răspunsul ar trebui să vină atat de la autorităţi, care trebuie să promoveze acele politici menite a stimula iniţiative in domeniu, cat şi de la ţăranul acela simplu, care ştie că dacă nu poţi sta cu fundul pe pămant din cauza frigului, n-are rost să semeni porumbul.