Avem mai bine de un an în care lumea noastră s-a schimbat major din pricina unui virus mic și agresiv, numit COVID-19. Un an în care am făcut tot ce am crezut de cuviință să evităm efectele negative, fiecare după putință și voință. După un an de restricții și frici induse de știri alarmiste, pare că am ajuns la capătul răbdării și vrem să respirăm liber, indiferent dacă micul virus își mai face de cap sau nu printre noi. Ni se pare, de aici, dintre Carpați, că noi am avut cele mai multe restricții și că am dus greul lumii pe umerii noștri. Așa să fie? Încercăm printr-o serie de materiale cărora le dăm startul acum să vedem cum percep viața în pandemie alți români, alți sălăjeni stabiliți în lumea largă, care au trecut prin criza pandemică după regulile impuse de alte state. A fost pandemia la fel de grea pentru toți cetățenii lumii? Cum au fost restricțiile impuse de autorități în altă parte?
Ironic sau nu, dăm startul acestei serii de material cu un sălăjean care acum trăiește exact în țara de la care a pornit virusul – China. Radu Hanu, un antreprenor tânăr din Zalău despre care ați citit deja în paginile Graiul Sălajului, s-a strămutat cu totul în China și a luat-o de la capăt într-un oraș în plină expansiune de la nord de Hong Kong. Haideți să vedem împreună cum s-a văzut pandemia provocată de Covid-19 din Dongguan, împreună cu Radu Hanu.
O lună de miere întârziată și anulată de Covid-19
Radu Hanu s-a căsătorit cu Bella în Dongguan la sfârșitul anului 2018 și au amânat luna de miere. Doi ani mai târziu au făcut planurile pentru luna de miere întârziată – două săptămâni în Thailanda cu vizitarea mai multor locuri pe drum. În paralel cu planurile de călătorie erau știrile care anunțau potențiale probleme, dar care nu ajungeau la sălăjeanul nostru pentru că nu prea le urmărea.
”De virus am auzit relativ târziu. E și pentru că urmăresc știrile rar. Am aflat de un virus în Wuhan, prin decembrie, mă rog, noi ne pregăteam să mergem în mult programata călătorie (că nu am avut lună de miere) în Yunan, după care să zburăm în Thailanda pentru două săptămâni. Era chiar înainte de Anul Nou. În 22 ianuarie (n.r. 2020) am pornit spre Yunan. Deja știam de blocarea Wuhanului, dar am plecat. Când am ajuns pe 23 ianuarie la Shangri-La, lângă platoul Tibetan, deja totul era închis. Ne-am odihnit la hotel două zile și ne-am întors. Am anulat și Thailanda, pentru că deja situația era foarte serioasă. Încă era posibil să mergem, dar am renunțat pentru siguranță”, povestește Radu Hanu prima întâlnire cu Covid-19 și pandemia provocată de virus.
23 ianuarie 2020 – Ziua în care China a încremenit
În China au fost eforturi mari de oprire a răspândirii virusului, autoritățile încercând să izoleze Wuhan-ul și să limiteze efectele provocate de epidemie acolo. Cu toate acestea, nu s-a reușit și în 23 ianuarie 2020 s-a luat decizia de a se închide toată țara. A fost ziua în care poate cea mai dinamică țară din lume a încremenit, așa cum ne povestește și Radu Hanu.
”Măsurile luate de China imediat cred că le știe toată lumea, pentru că toată lumea a început să urmărească ce se întâmplă la noi. A fost închiderea Wuhan-ului în prima fază. Apoi, în 23 ianuarie a urmat încremenirea Chinei. Dar a fost făcută la nivelul serios, nu bătaie de joc. Aș zice că primele măsuri denotă experiența de guvernare chineză. Au oprit orice știri neautorizate care ar fi putut speria și incita populația. Au creat platforme de știri speciale unde au explicat foarte clar și la zi ultimele noutăți și știri. Eram la curent în timp real cu orice descoperire. Cum se transmite, cum să te ferești etc. Astfel că toți cetățenii au înțeles din prima cu ce avem de-a face. Au anulat până și sărbătorirea Anului Nou (n.r. chinezesc), ceea ce a fost de neimaginat pentru chinezi. Președintele a făcut o declarație publică pentru asta. Au fost platforme de urmărire a cazurilor publice. În fiecare zi știam câte cazuri, unde, pe unde au umblat cei care s-au infectat, chiar și numele. Totul a fost extrem de limpede și organizat. Autoritățile au dat recomandare de a sta în casă pentru a ne proteja. La Wuhan era mai strict. Doar un membru al familiei avea voie să meargă o dată pe săptămână după alimente. Alimentele în Wuhan erau distribuite de către guvern și prietenii mei de acolo nu au avut lipsuri, nici creșteri de prețuri. Au creat chiar o platformă de reclamare dacă identificai creșteri de prețuri aiurea. Ca să nu mai vorbim de luat temperatura. Dacă aveai febră erai dus la spital. Au interzis vânzarea de medicamente antigripale, pentru a face oamenii să meargă la spital dacă au febră. S-au luat extrem de multe măsuri, bine organizate, acum nu mi le amintesc chiar pe toate, poate am uitat din ele. Nu am avut interdicția de a călători cu mașina, de a ieși din casă sau altceva. Doar că trebuia să respectăm regulile. Astfel oamenii au avut încredere maximă în guvern că pot stăpânii situația. Au publicat chiar modelul matematic de răspândire a virusului și au făcut calcule explicite, spunându-le oamenilor în cât timp scade curba infectărilor cu virusul dacă se respectă regulile. Și așa a fost”, povestește Radu Hanu.
În ceea ce privește purtatul măștii, de care ne plângem și noi, în România, că e obligatorie, și în China s-a instituit măsura obligativității măștii când ieși din casă. ”Puteai ieși doar cu mască. A fost o problemă mare la început, pentru că nu erau măști. Habar n-ai ce improvizații am făcut ca să putem merge după alimente”, își amintește amuzat Radu Hanu.
Însă cea mai grea decizie pentru chinezi, aproape de neconceput, a fost anularea festivităților de Anul Nou Chinezesc, în 2020. A fost nevoie chiar de ieșirea publică a președintelui Republicii Populare Chineze ca să explice de ce este nevoie să fie anulate festivitățile. Și, probabil, atunci a fost șocul major pentru populație, când a conștientizat că nu e de joacă cu epidemia de coronavirus.
Anul acesta, guvernul chinez a încearcat limitarea migrației masive de Anul Nou și a introdus reguli stricte. În consecință, puțini chinezi s-au întors acasă pentru a sărbători Anul Nou.
Vaccinarea mai așteaptă
Vaccinul nu pare să fie o soluție atractivă pentru cetățenii chinezi. Sunt promovate mult, dar lumea nu se prea înghesuie. ”Fiecare clădire are cod de bare să îți faci programare. Sunt centre de vaccinare peste tot, dar impactul e mic. Nu sunt nici contra, nici pro vaccin. Doar că personal am decis să mai aștept cu el. Motivul? Pentru că e prea <proaspăt>, să zic așa”, ne mărturisește Radu Hanu.
Viața sub scanner. La propriu
Viața în vremea pandemiei s-a schimbat și pentru chinezi. Poate mai mult decât ne-am imagina de aici, din România. Sau chiar mai mult decât am fi dispuși să acceptăm noi că se poate. Noi nu prea avem chef să purtăm măști, iar când a fost vorba de luat temperatura în supermarketuri, a devenit o întreagă tragedie. Dar, cum ar fi să trebuiască să scanezi de fiecare dată când intri într-o instituție publică sau într-un magazin?
În China, s-au dezvoltat aplicații prin care tu, ca cetățean, scanezi ca să vezi dacă traseul pe care mergi este unul sigur. Nu s-au impus restricții de circulație, dar ești obligat să scanezi peste tot. Vrei să intri într-o instituție? Scanezi cu telefonul la intrare. Dacă e verde, ai liber, dacă nu, mai aștepți.
”Viața s-a schimbat și se schimbă în continuare. Avem aplicațiile de scanat cu telefonul, fiecare provincie are una. În instituții sau locuri aglomerate trebuie să scanezi. La Beijing e mult mai strict, acolo și la alimentară trebuie să scanezi. Dacă sunt cazuri de infectare cu Covid care sunt relaționate cu acele locuri, în cel mai scurt timp autoritățile cunosc impactul și identifică posibilii suspecți care au intrat în contact cu cel infectat și pot gestiona mai bine situația”, spune Radu Hanu.
Practic, în felul acesta statul chinez reușește să urmărească trasabilitatea celor infectați. Este o aplicație cu dublu beneficiu. Cetățenii, în momentul în care scanează pe traseul pe care îl parcurg, pot să aleagă traseele sigure, fără risc, pentru că-i spune aplicația că pe traseul acela nu au fost sesizate cazuri de îmbolnăviri. Pe de altă parte, dacă ulterior se identifică persoane pozitive, autoritățile pot să urmărească traseul ultimelor zile, astfel încât să securizeze și să izoleze potențialele focare de virus.
Până unde merge supravegherea statului? S-ar putea spune că oricât e nevoie pentru a asigura sănătatea populației.
”Prin februarie am avut o durere de cap și am mers la farmacie să-mi iau medicamente. După cum am mai spus, medicamentele antigripă au fost interzise în epidemie, iar ulterior au fost lăsate la liber, dar eliberate pe bază de nume și număr de telefon. După trei zile mă sună de la Direcția de Sănătate și mă întreabă dacă eu am cumpărat medicamentele respective. Am confirmat și am întrebat de ce. Mi-au spus că și vecinul meu a cumpărat cu o zi înainte și verificau să vadă dacă mă simt bine, iar dacă am probleme să apelez imediat un număr de telefon pe care mi l-au dat. Însă au fost foarte politicoși, amabili, respectuoși”, povestește Radu Hanu.
Revenirea la viața dinainte este utopică
Lumea s-a schimbat radical din cauza pandemiei de covid. În fiecare dintre noi există așteptarea revenirii la viața de dinainte. Radu Hanu spune că acest lucru este o utopie. Cel puțin așa vede el lucrurile.
”Din primele zile ale epidemiei, având experiența trecutului cu criza economică din 2007-2008 am conștientizat că revenirea e utopică. Asta e noua realitate și cu cât o acceptăm mai repede, cu atât putem lua decizii mai bune pentru noi. În loc să rămân ancorat în trecut, am început să trăiesc în prezent. Iar prezentul e cu virusul ăsta”, mărturisește Radu Hanu.
Ce-și dorește după ce va trece criza generată de Covid? ”Doresc să putem călători din nou și cred că va fi posibil curând”, spune sălăjeanul stabilit în China. O dorință pe care o avem toți, indiferent de locul în care ne aflăm.