Cred că nu este politician sau partid politic care să nu fi trecut prin etapa asta cu presa și reprezentanții săi. La început de drum în politică, presarul este curios ce poate aduce nou un politician sau o formațiune politică și tinde să fie favorabil noului, dacă nu lăudând, măcar fiind mai indulgent cu greșelile începătorului. Dar când ajunge politicianul sau partidul la putere, optica presarului se schimbă și indulgența se transformă. Acum sunt așteptări, acum politicul are acces la banul public, la putere, deci evaluarea trebuie să fie pe rezultate.

USR și PLUS, separat sau împreună, au beneficiat ani de zile de indulgența opiniei publice și au marșat pe ideea de altfel, de schimbare, de reforme ca-n Vest. Cu oameni pregătiți în Vest. Și au beneficiat de simpatie atât în rândul electoratului, care i-a votat, dar și în rândul celor din presă, care și ei s-au săturat de bazaconii de politicieni de rit vechi. Apoi au ajuns la putere și relaționarea cu toată lumea s-a schimbat. Au cerut la fel clemență, indulgență, că-s începători. Și au ajuns la smiorcăieli cu țipete de consoartă înșelată: până acum ne-ai lăudat, ce ai cu noi, bă? Și, invariabil, sigur te plătesc dușmanii politici.

Mi s-a întâmplat și la nivel personal acest lucru. Probabil am fost printre primii care au scris și au promovat noii reprezentanți ai USR la nivel local. Și veneau noii deputați USR la Zalău să se întâlnească cu presa locală, iar de multe ori eram singura prezentă la conferințele de presă. Și, clar, singura care îi invita în emisiuni TV pe Ionuț Moșteanu, Cristian Seidler sau Cătălin Drulă când se rătăceau la Zalău. Îmi amintesc că înaintea unei emisiuni înregistrate cu Cătălin Drulă, în timp ce colegii pregăteau studioul și regia, conversam cu deputatul USR despre ce subiecte să abordăm. La un moment dat s-a relaxat și a spus zâmbind: ”am umblat prin toată țara la televiziuni locale, dar parcă toate erau sub comanda PSD, toți oamenii erau ostili la emisiuni. Mă surprinde să găsesc aici un post local care nu e pesedist”. Moment în care toți colegii au izbucnit în râs, iar explicația i-am dat-o ulterior.

Apoi, când am început să public articole critice și postări în care arătam greșelile stupide pe care le fac useriștii, din punct de vedere politic, brusc nu mai eram de-a lor. Eram ba plătită de PSD, ba primeam sarcini de serviciu de la PNL ca să-i atac. Așa știu să se apere ei, în loc să încerce să vadă dacă cel care critică ar avea un sâmbure de dreptate și, dacă are, să corecteze ce au greșit. Pentru că, nu-i așa, ei nu greșesc, doar noi nu înțelegem ce vor ei să facă sau să spună.

Acum vorbim despre USR-PLUS că ei sunt în atenția publică, însă nici un partid politic nu e străin de atitudinea asta. Partidele așteaptă doar reflectări pozitive, iar politicienii ajunși pe funcții publice confundă propria persoană cu funcția pe care o ocupă. Și o critică la adresa președintelui de Consiliu Județean sau la adresa primarului devine un atac la persoană, pentru că n-ai voie să critici augusta persoană care a fost aleasă la un moment dat. Uită că ocupă o funcție vremelnică, iar peste patru ani primarul sau președintele poate să poarte alt nume.

Cele mai triste atitudini vin însă din zona membrilor simpli sau simpatizanților care tind să-și idolatrizeze liderii, dezinteresat sau cu interesul unei ascederi politice la rândul lor. Trist pentru că se radicalizează și nu există cale de mijloc: ești cu noi sau ești împotriva noastră. Până acum, dacă ai opinat de bine erai cel mai bun prieten, apoi dacă pui întrebări se arată dezamăgiți până la acuze și amenințări. Fără nicio miză. Doar pentru că le-ai clătinat soclul pe care și-au ridicat idolii politici. Uitând că există viață dincolo de disputele politice, că la finalul zilei toți ne întoarcem în casele noastre pentru care plătim impozite, cheltuieli, că suntem vecini sau trăitori în aceeași societate.

Post Views: 75