Problema cerșetorilor din Zalău este aceeași ca în toate orașele din România: în piețe, în parcările supermarketurilor, pe străzi sau la terase, ei sunt o prezență deranjantă, uneori chiar agresivă. De cele mai multe ori, atunci când nu primesc leul solicitat, ajungi să fii înjurat ori scuipat de către acești concetățeni obișnuiți să trăiască din mila altora.

Putem spune că o parte din vină revine autorităților locale, dar să fim sinceri, cea mai mare parte de responsabilitate aparține cetățenilor care întrețin această nefirească stare de fapt. Autoritățile pot să-i gonească, pot să-i amendeze, apoi pot să o ia de la capăt dacă cetățenii continuă să le dea bani celor care stau cu mâna întinsă.

Mila noastră e bine exploatată. Ați fi surprinși să știți cam câți bani adună aceste persoane, zilnic. Noi, cei care muncim cinstit, poate nu avem o remunerație zilnică egală cu a lor. Copiii de-o șchioapă cerșesc în spatele adulților, adolescente cu nou-născuți în brațe, ciungi și bătrâni inspiră mila trecătorilor și cer măcar un leu. Mâncarea o refuză, adesea.

Zălăuanii, oameni buni la suflet, se lasă înduplecați și pică în plasa cerșetorilor. Poate ar fi bine să ne gândim de două ori înainte de a le oferi bani, pentru că leul dat unui copil dezbrăcat sau desculț nu va fi folosit pentru ca acesta să fie hrănit ori îmbrăcat, mai degrabă pentru a-și cumpăra adulții din casă alcool și țigări.

Degeaba sunt razii, degeaba sunt ridicați și amendați. A doua zi vor fi din nou în același loc, continuând să ne agaseze. Oferind bani cerșetorilor, investim, de fapt, în nesiguranța cetățeanului, nesiguranța noastră a tuturor.