Dragi cititori, educația copiilor este astăzi un subiect foarte dezbătut și controversat. Dacă aruncăm o privire în jurul nostru observăm că multe dintre pedagogiile moderne aplicate nu par să fi dat rezultatele prevazute și mulți părinți și educatori întâmpină serioase dificultăți în educația copiilor.

Copiii sunt principalii consumatori ai produselor și divertismentelor publicitare, la care cu greu reușesc să renunțe, acestea punând în mare primejdie echilibrul psihic, maturizarea interioară și sănătatea mintală.

Numeroase tensiuni și contradicții sociale se răsfrâng asupra vieții de familie. Nevoile și dorințele induse de mașinăria publicitară cresc necontenit, cresc exigențele și se cer satisfăcute. Experiențele ce se cer făcute devin adesea ”pretenții” ale copiilor, care stârnesc conflicte și ”nu acceptă nici o explicație”. Voița lor devine ”literă de lege” și în multe medii familiale părinții au ajuns doar instrumente de realizare ale dorințelor copiilor, nu mai au autoritate și sunt deprinși cu relativismul modern.

Copiii nu trebuie să aleagă după cum le dictează mediul, televizorul și calculatorul, educația lor nu este neutră și trebuie să presupună mereu alegeri chiar și prin refuzul de a le face.

Lăsând copiii în voia dorințelor și a impulsurilor, aceștia se transformă ulterior în tineri răsfățați, mereu nemulțumiți, aflați tot timpul în căutarea noului și a emoției, goi lăuntric, nesiguri și nepregătiți să înfrunte problemele și dificultățile vieții.

”Creăm oameni fără piept și așteptăm ca ei să fie plini de virtute”, ne spune C.S Lewisîn lucrarea Desfințarea omului.

În educarea copiilor se insistă mult pe inteligență, dar de iubirea care se jertfește se vorbeste prea puțin sau deloc, astfel copiii cresc fragili și nepregătiți pentru marile întâlniri ale vieții: deziluzia, criza, boala, nefericirea și moartea.

Una dintre cauzele principale ce stă la baza dezorientării copiilor este marginalizarea sau refuzul lui Dumnezeu și al legii Sale. Aceasta face ca acești copii să crească goi din punct de vedere spiritual și lipsiți de repere, de călauze interioare valabile și stabile. Astfel se reduce la tăcere propria conștiință și copiii ajung să facă ce le place și nu ceea ce e drept și constructiv.

Odată cu schimbarea teoriilor despre educație s-a trecut de la modelul creștin la modelul freudian iar această trecere nu avea cum să rămână fără urmări nefaste. Pentru Freud relația copilului cu Dumnezeu semnifica o patologie și nu o normalitate, iar necenzurarea oricărei plăceri și a oricărui instinct sunt doar câteva dintre aporturile aduse de Freud înțelepciunii moderne. De aici provin majoritatea teoriilor educative moderne și recomandările educaționale ale psihanaliștilor. În acest context, cuvântările despre morală nu-și mai găsesc locul iar copiii devin cobai pentru experimente sociale derulate în școli.(”Educația ortodoxă a tinerilor”, Grigore Grabbe)

Dragilor, sentimentul Providenței implică folosirea corectă a darurilor și eliminarea risipei, cumpătarea, conduita morală, iar între toate aceste goluri și dificultăți actuale, Hristos rămâne cel mai mare educator și expert în umanitate din toate timpurile. El s-a arătat cel mai mare formator al persoanelor, stimulând și punând în valoare resurse, capacități și abilități. Învățăturile lui luminau mințile, formau conștiințele, stimulau evoluția lăuntrică și responsabilitatea personală.

Pentru a crea campioni ai curajului, ai tăriei lăuntrice și ai nobleței este necesar să avem acest model desăvârșit înaintea noastră. El ne încredințează codul pedagogiei creștine care este biblia, aceasta găzduind în hambarele ei nenumarate sfaturi și reguli pentru o viață sănătoasă și longevivă atât din punct de vedere fizic cât și sufletesc. Evangheliile cuprind un potențial educativ inepuizabil pe care merită să-l exploatăm.

Dar să nu uităm că reforma lumii începe acasă, în familie, iar creșterea sănătoasă a copiilor ne provoacă și pe noi ca părinți la schimbarea și reforma noastră interioară. Părinții împreună cu copiii trebuie să se străduie să deprindă adevărata cultură, acea ”Mare Tradiție” pe care s-a construit civilizația europeană.

Este o mare provocare să crești astăzi copiii într-o societate care abundă de ”oferte”, o societate dezbrăcată de valori și de modele autentice, dar lăsându-ne conduși de reperele sale nevrotice riscăm să ne pierdem în colosul materialist și superficial.

Desăvârșirea copiilor trebuie să fie o preocupare de căpătâi a zilelor noastre. Este nevoie de un sat întreg pentru a crește un copil, ne spune o veche zicală…copilul meu este și al tau și viceversa, pentru că sunt copiii aceleași Creații, copiii umanității, copiii viitorului și împreună suntem datori să colaborăm în vederea unui viitor prosper.

Așadar oameni buni, să nu ne lăsăm încântați de vânzătorii de emoții , de iluzii și miraje, să dăm chip și calitate educației copiilor noștri! Nu există vocație mai măreață decât aceea de a da viață, a construi caractere puternice și a forma conștiințe autentice.

Curaj! Toate cele bune!

(Giovanni Pezzuto, Iisus ne învață să educăm și să ne educăm; www.culturavietii.ro )

Post Views: 94