Patru principi regali

Ziua bună, dragi cititori! Ce mai faceți?

Vă împărtășesc o poveste sugestivă desprinsă din gândurile scriitorului italian Bruno Ferrero.

Patru principi regali erau în căutarea unei specializări în care să nu fie egalați de nimeni. Și-au spus unul către altul:

• Să străbatem pământul și să învățăm știința cea mare.

Astfel, după ce au stabilit un loc pentru o întâlnire viitoare, cei patru frați au pornit fiecare în direcția lui. Timpul a trecut. După un an, o luna și o zi, cei patru frați s-au întâlnit în locul stabilit și s-au întrebat unul pe altul ce au învățat.

• Eu am învățat o știință, a spus primul, care îmi dă posibilitatea, chiar dacă nu am decât o bucățică de os al unei ființe vii, să creez imediat carnea care s-o acopere.
• Eu, a spus al doilea, știu cum să fac să crească pielea acelei ființe și chiar părul, dacă acel os este acoperit de carne.
• Eu sunt capabil de a crea membrele, spune al treilea, dacă am carnea, pielea și părul.
• Iar eu, a conchis al patrulea, știu cum să dau viață acelei creaturi dacă forma sa este completă în ceea ce privește membrele.

Apoi, cei patru frați s-au dus în junglă pentru a găsi o bucată de os care să demonstreze specializarea lor. Nu a fost greu. Făcând câțiva pași, au găsit un os și l-au luat. Nu s-au întrebat cărei specii de animal îi aparținuse. Erau atât de captivați de știinta lor, încât nici nu s-au gândit.

Unul a completat carnea pe os, al doilea a creat pielea și părul, al treilea l-a completat cu membrele potrivite, iar al patrulea a dat viață…unui leu.

Scuturându-și coama stufoasă, fiara s-a ridicat cu ghearele amenințătoare, dinții ascuțiți și maxilarele furioase și a sărit asupra creatorilor săi. I-a ucis pe toți și a dispărut satisfăcut în junglă.

Omul a demonstrat mereu că posedă o enormă putere creativă. Dar această putere conține potențialul autodistrugerii. Vaste și noi complexe industriale îi permit omului să produca într-o oră lucruri pentru care, în trecut, trebuia să ostenească ani și ani, dar aceleași industrii au alterat îngrijorător echilibrul ecologic și prin aer, zgomot și poluare au contaminat mediul său.

El merge cu mașina, privește la televizor, decide pe baza de computer, dar a pierdut capacitatea de a domina instrumentele pe care le folosește. Are o enormă abundență de comodități materiale, dar bâjbâie în căutare de direcție și cere semnificații și obiective. Știe foarte bine că dacă greșește alegerile, știința sa îl poate distruge. În același timp simte că a pus în mișcare ceva care îi scapă. Și dacă nu reușește să-l domine va fi numai vina sa.

Dragilor, această parabolă din vechime conturează grăitor vremurile noastre, progresul lumii moderne și consecințele multora dintre acțiunile noastre. Un înțelept proverb chinez spunea: ”Nu vinul îl îmbată pe om. Omul este cel care se îmbată.”

Vă invit să reflectăm împreună! Toate cele bune!