Cetatea Bathory din Șimleu Silvaniei este un monument medieval, localizat în comitatul Crasnei. Monumentul se află în ruină încă din secolul al XVIII-lea. Din el se mai păstrează doar poarta principală, câteva ziduri de incintă fortificată cu bastioane de tip italian. Cele două turnuri circulare din curtea cetății amintesc de palatul medieval – o clădire de plan patrulater cu 4 aripi. Acest monument, definitoriu pentru orașul de la poalele Măgurii, a rămas în istorie ca locul de naștere al lui Ștefan Bathory, principe al Transilvaniei, și unul dintre cei mai importanți regi ai Poloniei. Despre el spun legendele că ar fi ucis un balaur nu cu forța puterii brațelor, ci cu istețimea și agerimea minții.

Istoria orașului este strâns legată de istoria familiei Bathory, care a fost proprietara domeniului Șimleu, încă de la mijlocul secolului al XVI-lea. Această familie a dat Europei numeroase personalități, voievozi sau principi ai Transilvaniei, și aici îi pomenim pe ilustrul Somlyai Bathory (cel care a dat și numele orașului Șimleu), Nicolae al II-lea Bathory, fiul său Ștefan al IV-lea de Somlyo și bineînțeles Ștefan Bathory, născut la Șimleu în 27 septembrie 1533, principe al Transilvaniei între 1571-1575 și rege al Poloniei din 1575 și până la moartea sa în 1586.

Astfel că, pe baza informațiilor istorice se presupune că pe locul actualei cetăți exista deja în secolul al XV-lea o curie, un edificiu modest, compartimentat în 2-3 încăperi, asemănător caselor țărănești de astăzi, înconjurat de o palisadă pentru apărare. Spre sfârșitul secolului al XV-lea și începutul veacului următor, a fost construită incinta foritificată prevăzută cu turnuri la colțuri și înglobând clădiri de locuit și administrative (un castellum). Spre sfârșitul secolului al XVI-lea, s-a construit o a doua incintă, prevăzută cu bastioane triunghiulare și un turn de poartă. Planimetria inițială a cetății a putut fi reconstruită, pe baza unui releveu din 1687, datorat unui inginer italian anonim care a însoțit în Transilvania un corp de expediție, condus de prințul Carol al V-lea de Lorena. În 1851, la un nou releveu, se arată că cetatea suferise mari distrugeri, o parte dintre elementele componente fiind dispărute.

Sofia Bathory, soția principelui Gheorghe al II-lea Rakoczi și fiica lui Andrei al IV-lea și a polonezei Ana Zakreska, a fost ultimul descedent al familiei Bathory care a stăpânit acest castel. Cetatea a fost distrusă în 1660 de trupele turco-tătare. După căderea cetății Oradea și transformarea acesteia în pașalâc turcesc, cetatea Șimleului a slujit de strajă și a fost transformată în fortificație de graniță, pentru a opri atacurile pornite de turci. Castelul a fost astfel înconjurat cu palisade și a fost apărat de căpitani, numiți atunci de principele Mihail Apafi. După eliberarea cetății Oradiei, în anul 1692, rolul militar al cetății Bathory începe să dispară treptat.

La ordinul lui Francisc Rakoczi al II-lea, întregul anamblu a fost incendiat la începutul secolului XVIII, de atunci degradarea monumentului continuând neîntrerupt. În 1851, noul releveu nu a mai putut reconstitui bastioanele de pe latura de nord, iar în incintă mai rămăseseră doar 2 turnuri cilindrice. În epoca următoare, șanțul a fost parcelat iar casele orașului Șimleu au mistuit ușor ușor zidurile de incintă ale cetății.

În secolul al XIX-lea, dreptul de posesiune a ceea ce a mai rămas din cetatea Bathory este transmis familiei Bannfy care a dat-o în arendă orașului Șimleu pe 50 de ani. Ulterior, aceasta intră definitiv în proprietatea orașului de la poalele Măgurii.

Cercetările arheologice ale monumentului au scos la iveală numeroase ruine, monede, vase întregi și fragmentare, pietre profilate și piese de port și de armament care ilustreză detaliat istoria castelului, obiceiurile și nivelul înalt de trai al proprietarilor săi. De asemenea, au fost descoperite sobe întregi spectaculoase de teracotă, ce au fost recuperate din umpluturile încăperilor. Piesele sunt decorate cu reprezentări de cavaleri, cu motive arhitecturale și florale și au caracter de unicat pe teritoriul Transilvaniei.

Legenda celor 3 dinți din blazonul familiei Bathory vorbește despre faptul că Ștefan ar fi ucis în tinerețe un balaur care locuia într-o peșteră situată pe unul din versanții dealurilor de pe malul stâng al Crasnei. Ștefan Bathory ar fi umplut atunci mai multe blănuri de oaie cu var nestins. Balaurul a mâncat respectivele blănuri crezând că sunt oi, după care a coborât la valea Crasnei să bea apă. În momentul în care a băut, varul a început să se stingă în el și a ucis bestia. Principele i-a scos la urmă 3 dinți pe care i-a purtat, zice-se, pe post de talisman, până la moarte.

Materialul arheologic bogat, descoperit până în prezent la Cetatea Bathory, se află în custodia Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău.

Înainte de izbucnirea pandemiei, la Șimleu avea loc Bathory Fest, un festival anual care includea reconstituiri teatrale ale revenirii principelui Ștefan Bathory acasă, parade de costume medievale, concerte de muzică medievală, concursuri de șah, jocuri lingvistice, precum și demonstrații de luptă pentru copii. Tot aici aveau loc periodic vernisaje de expoziții, prezentări de filme și decernări de diplome de merit. Astfel de lucruri nu mai sunt posibile momentan, dar cetatea medievală din Șimleu Silvaniei rămâne un reper demn de luat în seamă, atât pentru cunoscători, cât și pentru cei care doresc să facă cunoștință cu istoria locului.

Post Views: 368