Vineri, 5 februarie, se împlinesc 68 de ani de la trecerea în neființă a celui care a fost numit “Sfinxul de la Bădăcin”.

In memoriam, Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău vă invită să vizitați pe site-ul instituției expoziția foto-documentară online “Iuliu Maniu – Sfinxul de la Bădăcin”, în care puteți afla informații despre viața și activitatea omului politic sălăjean.

“Rar bărbat politic mai sobru, mai modest. Văzându-l de aproape, nu o dată mi-am zis: Mare forţă e modestia! N-a visat, n-a râvnit niciodată averea. Nu l-a interesat. N-a primit o dată să figureze într-un consiliu de administraţie. Şi nu o dată i s-a oferit. În casa lui de sus, din vila de la Bădăcin, nici covoare persane, nici tablouri de preţ, nici bronzuri. În Bucureşti – o odaie de hotel, la Athenee Palace, odaie simplă ce nici pe departe nu justifica numele somptuos de Palace. Şi nu e o micşorare să adaug că nu o dată l-am găsit seara mâncând singur în odăiţa lui, pe un colţ de masă, pâine neagră din care tăia tacticos cu un cuţitaş şi câteva mere frumoase, pe care cu mândrie spunea că le adusese de la Bădăcin. Un ascet. Iar în colţ, pe masa de lucru, vedeai numai două cărţi: Biblia şi broşura oficială de Mers al trenurilor. Una pentru drumurile lui sufleteşti, cealaltă pentru cele trupeşti, în necontenitele lui deplasări politice”, scria, în 1942, în exil, referitor la uriaşa personalitate, patriotismul, cinstea şi modestia care l-a caracterizat întreaga viaţă pe Iuliu Maniu, Constantin Xeni, om politic, diplomat şi istoric. 

Familia Maniu are vechi tradiții istorice românești. Astfel, în anul 1699, înaintașul lui Iuliu Maniu, Laurențiu Man, a primit diplomă nobiliară de la împăratul Leopold și avea blazon propriu.

Una dintre surorile lui Simion Bărnuțiu, Ileana, s-a căsătorit cu Teodor Man, fiind bunicii lui Iuliu Maniu. Așadar, Iuliu Maniu a fost strănepotul ideologului Revoluției de la 1848-1849 din Transilvania, Simion Bărnuțiu.

Pe linie maternă, bunicul lui Iuliu Maniu a fost Demetriu Coroianu. El și-a început cariera ca profesor la Blaj, iar după căsătorie a fost preot greco-catolic în parohia Bobota, protopop de Craidorolț, vicar al Silvaniei în perioada 1850-1873, avansat apoi canonic și rector al seminarului teologic din Gherla, unde a și sfârșit în anul 1891.

Iuliu Maniu a fost unul dintre principalii artizani ai Marii Uniri, desăvârșită prin Adunarea Națională de la Alba Iulia la 1 decembrie 1918. În cursul lunii septembrie 1918, aflându-se într-o permisie, Iuliu Maniu se întâlnește cu Alexandru Vaida Voevod la hotelul „Astoria” din Budapesta și elaborează proiectul declarației de independență al românilor transilvăneni față de Imperiul austro-ungar. Declarația a fost definitivată la Oradea, în data de 12 octombrie 1918, de către fruntașii P.N.R. și citită cu mare curaj de către Alexandru Vaida Voevod în parlamentul de la Budapesta. Iuliu Maniu nu a participat la întrunirea de la Oradea, deoarece a fost nevoit să se reîntoarcă pe front, aflăm dintr-un amplu material postat pe site-ul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău.

După realizarea Marii Uniri, Iuliu Maniu a îndeplinit cu mare răspundere şi devotament funcţia de preşedinte al Consiliului Dirigent şi s-a preocupat de recunoaşterea internaţională a Unirii. A fost în permanenţă informat de către prietenul şi colaboratorul său, Alexandru Vaida-Voevod, în legătură cu mersul tratativelor de pace de la Paris.

În perioada guvernării național-țărăniste, Iuliu Maniu a îndeplinit funcţia de prim ministru al României de trei ori. De asemenea, a îndeplinit funcția de președinte al P.N.Ț. până la desființarea sa de către regimul comunist, în urma Capcanei de la Tămădău, în anul 1947.

Iuliu Maniu a luptat în permanenţă împotriva oricăror încercări de îngrădire a libertăţilor cetăţeneşti şi instaurarea unor regimuri dictatoriale, fie că au venit din partea lui Carol al II-lea, a mareşalului Antonescu sau a comuniştilor. A avut un rol foarte important în realizarea actului istoric de la 23 august 1944, prin care România a ieșit din alianța cu Germania hitleristă, scurtându-se războiul cu cel puțin 6 luni. Liderul opoziției democratice din România, Iuliu Maniu, a păstrat pe toată perioada războiului legăturile tradiționale ale României cu anglo-americanii, prin diferiți agenți secreți și a negociat, până în ultimul moment, condiții cât mai favorabile de ieșire a țării din război.

În urma înscenării de la Tămădău din 14 iulie 1947, liderii P.N.Ţ. în frunte cu Iuliu Maniu sunt arestaţi, iar partidul este desfiinţat, în mod ilegal. Iuliu Maniu avea vârsta de 74 de ani. În urma unui simulacru de proces, regizat de la Moscova, în data de 11 noiembrie 1947 a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă, transformată în temniţă grea pe viaţă datorită vârstei, precum şi la confiscarea averii. Ajungea în celularul închisorii politice din Galaţi, unde a stat până la finele anului 1951, când a fost transferat la Sighetu Marmației, împreună cu ceilalţi lideri P.N.Ţ.. În „închisoarea miniștrilor” de la Sighet se mai găseau foşti şefi de guvern, intelectuali de pretigiu şi înalţi prelaţi greco-catolici, precum Ioan Suciu sau Iuliu Hossu.   

Ca şi în viaţă, Iuliu Maniu a fost şi în închisoare acelaşi model de conduită şi nobleţe morală. Astfel, cât timp s-a aflat în detenţie, nimeni nu a încercat să-i schimbe conduita, să-i „spele creierul”, apreciindu-se că acest efort ar fi fost zadarnic. 

Din cauza faptului că sănătatea lui se deteriora nu numai cu trecerea anilor, dar mai ales din cauza bolilor pe care le-a contactat în închisoare şi care nu au fost tratate, ultimele luni ale vieţii şi le-a petrecut în celulă împreună cu Nicolae Carandino, fostul director al ziarului „Dreptatea”, care l-a îngrijit, l-a ajutat să îndure suferinţele fizice şi i-a fortificat moralul.

“Iuliu Maniu suscita, în închisoare, același climat de noblețe morală, în care toată viața se complăcuse. Nici o șovăială, nici o slăbiciune, la acest bătrân care preferase să moară în închisoare decât să fie Președintele Consiliului de Miniștri care să gireze, el democratul de o viață întreagă, un regim de sclavie. Nimeni nu l-a mai întrebat, cât a fost închis, nimeni n-a încercat să-l abată sau să-l corupă. Dușmanii săi cei mai îndârjiți își dădeau seama că ar fi fost timp zadarnic pierdut. Iată un omagiu la care niciunul absolut niciunul dintre noi, n-a avut dreptul. Cine n-a fost torturat, a fost bătut sau șantajat. Toți, cu excepția lui, au fost evaluați de o lașitate posibilă și, în consecință, supuși verificării”, spunea Nicolae Carandino despre ultimele zile din viața lui Iuliu Maniu.

Mai multe detalii despre viața și personalitatea Sfinxului de la Bădăcin, precum și numeroase fotografii documentare puteți găsi pe site-ul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău.

Post Views: 113