De un an de zile trecem toți, din păcate, prin această pandemie despre care nu știe nimeni când ar putea lua sfârșit. Am început să vedem luminița de la capătul tunelului odată cu apariția vaccinului, dar mai e cale lungă până la imunizarea tuturor în fața acestui virus nemilos.

Până atunci, rămân cazurile concrete, oamenii care au avut de suferit până peste puteri din cauza acestui coronavirus, drept mărturii că boala există și că nu e de glumă. Am stat de vorbă cu o femeie care a trecut printr-un adevărat calvar în lupta cu virusul, iar povestea ei ar putea fi învățătură pentru cei care se încăpățânează să nu creadă în existența lui sau în eficiența măsurilor de prevenție.

E. Sabou, în vârstă de 56 de ani, muncea, până nu demult, într-o turnătorie a unei fabrici de armături Zalău. Lucrează acolo de 39 de ani, iar în iulie anul acesta va împlini 40 de ani la locul de muncă.

A respectat cât de bine a putut toate regulile sanitare, atât la locul de muncă, cât și acasă. Purta mască, se spăla pe mâini de câte ori era nevoie, plus că dezinfecta atât banii, cât și obiectele sau suprafețele cu care venea în contact. Cu toate acestea, undeva pe la mijlocul lunii decembrie 2020 a început să se simtă foarte rău și avea dureri. Chiar și așa, a continuat să meargă la muncă alte 3-4 zile. I s-a părut că ceva nu e în regulă în momentul în care a avut febră 38 grade și a mers la medicul de familie. Acesta a trimis-o să-și facă testul PCR pentru covid la laboratorul de la Spitalul Județean, iar în ziua următoare a primit mesaj că rezultatul este negativ.

“De la doctorul de familie am primit tratament pentru că nu mă simțeam bine, oboseam și respiram cu greutate. Nu prea puteam mânca, dar, ca să-mi pot lua tratamentul și pufurile pentru febră, mai mâncam uneori câte o banană sau puțină supă adusă de fiica mea. Menționez faptul că nu sufăr de alte boli asociate. Am luat 5 zile tratamentul, dar febra nu înceta, nu puteam respira, nu mă simțeam bine deloc. Am fost trimisă la Urgențe, unde mi s-a făcut un alt test PCR, al doilea cu rezultat tot negativ și o radiografie la plămâni. În urma analizelor și radiografiei am fost trimisă la Spitalul de Pneumologie, sus, lângă Poliție. Acolo medicul a constatat că am pneumonie bilaterală, îmi erau afectați ambii plămâni, iar la analizele de sânge am ieșit pozitivă la Covid” ,ne spune femeia.

În perioada 21 decembrie 2020 -4 ianuarie 2021, femeia a stat internată în spital, cu tratament perfuzabil. Situația fiindu-i destul de delicată, a primit oxigen timp de o săptămână pentru a putea respira mai bine.

“Am stat 7-8 zile cu oxigen. Aveam mască lângă pat și așa am respirat, altfel nu puteam. Nu aveam putere să ajung nici până la baie, așa că eram ajutată de infirmierele de acolo. Vreau să spun că am toată stima pentru personal. De la femeia de serviciu până la medic, deoarece au dat dovadă de multă grijă și omenie, nu cum spun alții. Aveam un buton de panică pe care îl puteam apăsa ori de câte ori era nevoie, iar cineva se prezenta lângă mine. După cele 7-8 zile, am început să mă simt mai bine, să respir singură, deși mai foloseam oxigenul, însă mai rar. La o săptămână de la internare, mi s-a repetat testul Covid și a ieșit negativ, spre bucuria mea” , ne povestește E. Sabou.

Conform spuselor femeii, la externarea din spitalul de Boli Infecțioase a primit 14 zile de concediu medical și un tratament pentru 30 de zile. După această perioadă, medicul i-a recomandat să se prezinte la control. Pe foaia medicală, citim că ambii plămâni ai femeii au fost afectați de leziuni fibroase și că nu poate face efort sau excese de niciun fel.

“De 3 săptămâni încoace, mă simt obosită în exces și încă respir greoi. Abia acum încep să-mi revin cât de cât, și doctorul mi-a spus că recuperarea oricum durează o perioadă mai îndelungată deoarece, din cauza pneumoniei provocate de Covid, ambii mei plămâni au început să se fibrozeze”, conchide femeia.

Întrebată dacă se va vaccina, ne-a răspuns fără să stea pe gânduri.

“Aștept să vină perioada aceea când se pot vaccina toți oamenii de rând, undeva prin aprilie, nu? Eu îmi fac vaccinul pentru că știu prin ce am trecut și nu mai vreau să am parte de o asemenea experiență niciodată!”, mărturisește E. Sabou.

Aceasta este doar una dintre poveștile miilor de sălăjeni afectați de cumplita boală. Unii au fost mai norocoși, dar alții au pierdut lupta cu virusul și nu au mai avut ocazia șă-și spună povestea. Peste 180 de sălăjeni și-au pierdut viața până acum în lupta cu coronavirusul.

Fiecare decide pentru el, dar, uneori, e bine să ne uităm în jurul nostru, să învățăm din experiențele altora. Iar atunci când sănătatea colectivă este amenințată, ar fi bine să stăm să cugetăm mai cu responsabilitate. E important să avem grijă de noi, dar și de cei din jurul nostru. Iar vaccinarea e o soluție care merită luată în calcul.

Post Views: 125