”E rușinos să pierdem prezentul, iar mai târziu să rechemăm trecutul.”(Sfântul Vasile cel Mare)
”Totul este schimbător, pentru ca să îndreptăm iubirea inimii noastre spre cele neschimbătoare.”(Sfântul Grigore din Nazianz)
”Se tem de moarte doar cei care nu cred în Înviere.”(Sfântul Ioan Gura de Aur)
Ziua bună, dragi cititori!
Astăzi biserica ortodoxă și greco-catolică îi celebrează pe cei trei mari sfinți ai secolului IV, Vasile cel Mare, Grigore din Nazianz sau Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur cunoscut și ca Ioan Hrisostom.
Cei trei sfinți sunt sărbătoriți și separat, în decursul anului, pentru că prezintă anumite particularități dar și împreună, datorită calităților și idealurilor comune care îi unesc, această sărbătoare obștească încurajând totodată și la unitatea creștinilor.
Viața acestor sfinți este încărcată de o bogație inepuizabilă, ea s-a consumat nestingherit până la ultima suflare pe care aceștia i-au dăruit-o lui Dumnezeu, idealului, doctrinei creștine în care credeau cu atâta pasiune.
Cei trei au trăit în aceeași epocă și s-au confruntat cu provocări similare. Sfântul Vasile și Sfântul Grigore s-au născut amândoi în anul 330, iar Sfântul Ioan s-a născut în anul 349.
Sfântul Vasile s-a născut în Cezarea Capadociei, unde ulerior a fost hirotonit și ales ca arhiepiscop în anul 370. El s-a consacrat cu toate puterile apărării adevărului învățăturii creștine împotriva ereziilor vremurilor, ducând o luptă aprigă cu scrisul și cu cuvântul pentru apărarea dogmelor. Și-a atras astfel mânia împăratului Valens și a suferit multe prigoniri și nedreptăți din partea lui. La marginea orașului Cezarea, prin munca și dărnicia Sfântului Vasile, a luat ființă o adevărată cetate a carității, sanatorii, azile, spitale, laboratoare și școli de meserii.
Sfântul Grigore s-a născut la Nazianz, un oraș din Asia Mica. A făcut multe călătorii pentru a se instrui și o vreme l-a urmat în singurătate pe prietenul său bun Vasile cel Mare. A fost sfințit preot, apoi episcop de Sasima și a devenit pentru scurt timp arhiepiscopul Constantinopolului, dar din cauza grupărilor rivale care sfâșiau biserica sa, în anul 383 s-a retras la Nazianz, unde a rămas până la moarte, dedicându-se rugăciunii și lucrărilor teologice.
Sfântul Ioan s-a născut în marele centru cultural și religios Antiohia, ca fiu al unui ofițer din armata imperială. După o perioadă de profundă asceză în munți, Ioan s-a întors în Antiohia și a fost sfințit preot în anul 386. Geniul și arta sa oratorică i-a creat numele. În timpul celor 12 ani de preoție el i-a combătut pe eretici și s-a străduit din toate puterile pentru formarea morală a credincioșilor săi. Râvna sa de predicator implacabil, dragostea pentru săraci, pentru adevăr și dreptate i-au făcut mulți dușmani. Depus din drepturi și în drum spre ultimul său exil în regiunea munților Caucaz, ca urmare a uneltirilor unui grup de episcopi împreună cu împărăteasa Eudoxia, Ioan, în ziua de 1 septembrie a anului 407 și-a încredințat sufletul neînfrânt în mâinile lui Dumnezeu și trupul unui mormânt pe țărmul Mării Negre.
Astăzi ne amintim cu bucurie, recunoștință și entuziasm de viata acestor trei eroi ai credinței, ai demnității și integrității, ai caritătii și curajului, sărbătorindu-le faptele, sărbătorindu-le viața și onorând-i printr-o rugăciune, printr-un gest al inimii, printr-o dorință tainică de a le urma exemplul, de a ne însuși măcar puțin din virtuțile ce le-au îmbrăcat atât de frumos viața.
Fiecare dintre acești trei sfinți s-au retras în singurătate înainte de a-și începe misiunea, au stat în tăcere și rugăciune pentru a auzi vocea lui Dumnezeu, vocea conștiinței, vocea chemării…Și ce lucruri minunate a făcut Dumnezeu prin ei! Ce bogăție au lăsat umanității! Cât este de necesară tăcerea și în zilele noastre, ascultarea lăuntrică, pauza de la tumultul cotidian…Să cerem astăzi împreună acest mare dar!
La mulți ani tuturor celor care poartă numele de Vasile, Grigore și Ioan!
Frumos!
Permanent ești la înălțime, Ioana.
Mulțumim!