Am asistat in ultima perioadă la două tentative de sinucidere, eşuate, din fericire. Pro-tagoniştii, doi angajaţi la stat. Unul este profesor cu o experienţă vastă in spate, altul este simplu electrician, angajat la televiziunea publică. Invăţătoarea Cristina Anghel a decis să facă greva foamei, in semn de protest impotriva condiţiei mizere in care a fost adus dascălul, formatorul viitoarei societăţi. Electricianul Adrian Sobaru s-a aruncat de la balconul Parlamentului, chiar in faţa premierului Emil Boc, cerand, sugestiv LIBERTATE pentru a trăi decent in ţara sa, fără a fi incorsetat de nişte legi absurde şi lipsa de resurse pentru a-ţi ajuta copilul bolnav. Din păcate, cei care ne guvernează sunt atat de diabolici in acţiunile lor indreptate asupra fiecărui cetăţean in parte, incat oamenii răman şi fără libertatea de a munci pentru un trai decent. Cand credeam că incepem să intrezărim luminiţa de la capătul tunelului, am sesizat că, de fapt, incepe din nou să se stingă. In protestul lor, cei doi au lăsat să se inţeleagă că in spatele unor cifre tăiate se ascund vieţi, destine de familii distruse. Nu vrem să facem din ei simbo-luri naţionale sau eroi şi cred că nici ei nu şi-au propus acest lucru. Ne deranjează că statul ne dă toate condiţiile pentru a intra in depresie, pentru a ne imbolnăvi. Aleşii noştri ar trebui să inţeleagă că o ţară bolnavă nu va mai putea plăti mult timp poliţele din campaniile electo-rale şi nici ei nu vor avea pe cine să guverneze.

Post Views: 66