25 de ani de la moartea lui Corneliu Coposu

 

Miercuri, 11 noiembrie 2020, se împlinesc 25 de ani de la trecerea în nefiinţă a celui supranumit “Seniorul” politicii româneşti, sălăjeanul Corneliu Coposu.

Preşedintele Klaus Iohannis a transmis, cu acest prilej, un mesaj în care arată că Seniorul Coposu a reprezentat un model de moralitate, consecvenţă şi abnegaţie, fiind una din cele mai reprezentative personalităţi politice ale României secolului trecut.

„Onorăm astăzi memoria lui Corneliu Coposu, prin apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, a democraţiei şi statului de drept. Să păstrăm şi să transmitem  generaţiilor viitoare, în semn de recunoştinţă şi respect pentru lupta sa neobosită, moştenirea pe care marele om politic a lăsat-o”, precizează preşedintele României.

La împlinirea a 25 de ani de la moartea lui Corneliu Coposu, istoricul Marin Pop,  lansează miercuri volumul „Corneliu Coposu sub lupa Securității”.

Lansarea ar fi trebuit să aibă loc la Ateneul Român, dar pandemia a dus la organizarea unui eveniment online, pe platforma “Zoom”, și transmis pe pagina de Facebook Fundatia Corneliu Coposu, miercuri 11 noiembrie, la orele 19,00. Vor participa: Silvia Colfescu – director Editura Vremea, Marin Pop – autorul cărții, Alexandru Gussi – politolog și Ion-Andrei Gherasim – președinte executiv Fundația Corneliu Coposu.   

„Lucrarea de faţă îşi propune să introducă în circuitul ştiinţific informaţii inedite referitor la unele declaraţii din timpul anchetelor la care a fost supus marele om politic sălăjean, Corneliu Coposu, încă din anul 1945, cu ocazia marii demonstraţii pro-monarhiste şi anticomuniste din 8 noiembrie, de ziua onomastică a regelui Mihai I al României, precum şi cele efectuate de către Securitate, <brațul înarmat> al partidului unic, în perioada comunistă, atât în perioada cât se afla în închisoare, ca deținut politic, cât și după eliberare, până în decembrie 1989. Ele au fost selectate de către noi şi fac referire la evenimente, persoane şi aspecte de viaţă cotidiană în timpul regimului comunist. De asemenea, publicăm corespondenţa pe care a purta-o cu diverse persoane, interceptată şi multiplicată de către Securitate şi diverse scrieri inedite, confiscate de către Securitate cu ocazia numeroaselor percheziţii domiciliare. Am considerat că avem datoria morală de a-l reabilita și sub aspect intelectual, arătând opiniei publice adevărata lui pregătire profesională, deoarece a fost marginalizat şi trecut la index în perioada comunistă”, precizează autorul.

Redăm mai jos biografia lui Corneliu Coposu, realizată de acelaşi Marin Pop:

În galeria marilor personalități care s-au născut în Sălajul istoric, la loc de cinste se înscrie și Corneliu Coposu. În ordine cronologică, este considerat a patra mare personalitate sălăjeană, după Simion Bărnuțiu, George Pop de Băsești și mentorul său politic, Iuliu Maniu.

Apariţia lui pe scena politică românească nu a fost una întâmplătoare, deoarece Corneliu Coposu provenea dintr-o familie cu vechi tradiţii istorice. El avea ca înaintaşi  pe linie maternă 7 preoţi, iar pe cea paternă 3. Toţi aceşti slujitori ai altarului au militat pentru ridicarea nivelului cultural al românilor din Ţara Silvaniei şi pentru împlinirea visului de veacuri a românilor, acela de a se uni într-un singur stat. Tatăl său, preotul Valentin Coposu a fost ales ca delegat din partea cercului electoral al Șimleului pentru Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 și a semnat Unirea Transilvaniei cu România.

În această atmosferă plină de esenţă românească şi străbătută de patriotism, care exista în casa preotului din Bobota, la data de 20 mai 1914 a văzut lumina zilei Corneliu Coposu. După cum îşi amintea marele om politic pereţii casei din Bobota erau înţesaţi cu tablouri ale marilor înaintaşi Avram Iancu, Horea Cloşca şi Crişan, dar existau şi gravuri ale marilor oameni de cultură ai poporului nostru: Andrei Mureşanu, Vasile Alecsandri şi Mihai Eminescu.

Din punct de vedere profesional, Corneliu Coposu s-a format la școlile Blajului și ale Clujului, după care a plecat în lume pentru a-și urma destinul.

După terminarea facultăţii debutează în cariera publicistică, în coloanele ziarului din Cluj, România Nouă, care era condus de către Zaharia Boilă. Activitatea jurnalistică a lui Corneliu Coposu cunoaşte în această perioadă o pondere deosebită în cadrul preocupărilor sale. A scris sute de articole, fără a fi însă un gazetar de duzină, devenind un condeier de mare vervă şi talent.

De mic copil l-a cunoscut pe marele om politic Iuliu Maniu, în nenumăratele vizite pe care familia Coposu le făcea la Bădăcin. Sfinxul de la Bădăcin i-a devenit mentor și l-a numit în funcția de secretar. Astfel, între 1937-1940 a îndeplinit funcţia de secretar al lui Iuliu Maniu, iar din anul 1940 pe cea de secretar politic, până la desființarea partidului, în urma Capcanei de la Tămădău, la 14 iulie 1947.

La pregătirea cu multă migală, seriozitate şi responsabilitate istorică a actului de la 23 august 1944, Corneliu Coposu, de-a lungul anilor 1941-1944, şi-a adus o apreciabilă contribuţie, prin munca lui de zi cu zi, extrem de riscantă în acea vreme şi mai ales prin misiunile secrete care i-au fost încredinţate şi pe care le-a dus la îndeplinire.

În calitate de secretar politic al lui Iuliu Maniu, Corneliu Coposu a fost martor al desfăşurării evenimentelor premergătoare executării loviturii de Palat, însoţindu-l pe acesta la întrevederile şi discuţiile purtate cu regele Mihai, cu conducătorii partidelor politice, cu generali români participanţi la complot, cu fruntaşi civili din viaţa publică, cu grupuri de diplomaţi din Ministerul de Externe, cu conducătorii misiunilor aliate paraşutaţi în ţară şi cu radiotelegrafiştii britanici.

În noul guvern prezidat de către generalul Sănătescu, Corneliu Coposu a fost numit director de cabinet la preşedinţia Consiliului de Miniştri – biroul lui Iuliu Maniu, iar în anul 1946 a fost ales în funcţia de secretar general adjunct al partidului.

La alegerile din data de 19 noiembrie 1946, care au fost falsificate de către comunişti, Corneliu Coposu a candidat pentru un mandat de deputat al judeţului Sălaj.

La vârsta de 33 de ani, în momentul când avea în faţă o carieră strălucită, Corneliu Coposu a fost arestat şi va sta închis în temniţele comuniste 17 ani şi jumătate, pentru faptul că a crezut sincer într-un viitor democratic al ţării sale.

După eliberarea din închisoare a fost permanent urmărit de către Securitate, până în decembrie 1989.

Corneliu Coposu a fost un mare vizionar, prevăzând căderea sistemului comunist şi revenirea ţării noastre între democraţiile europene. De aceea, încă din anul 1987, în plin regim comunist, a reuşit să afilieze P.N.Ţ-ul la Internaţionala Creştin-Democrată. Acest moment dovedeşte faptul că marele om politic a avut clarviziunea că sistemul comunist se va prăbuşi, iar Europa va deveni o Europă unită a democraţiilor.

Pe plan intern, a reuşit să înfiinţeze Convenţia Democratică din România, a cărui prim preşedinte a fost, şi să traseze o conduită politică partidelor politice care făceau parte din ea. A fost preşedintele P.N.Ţ., până la moartea sa.

Pe plan extern, Corneliu Coposu a militat pentru revenirea țării noastre în marea familie europeană, efectuând nenumărate turnee în întreaga Europă în vederea realizării acestui deziderat național.

Ca o încununare a întregii sale activităţi, în luna mai 1995 este numit Ofiţer al Legiunii de Onoare franceze. El preferă să primească această înaltă distincţie, în ţară, în mijlocul poporului pe care-l slujea cu un patriotism sincer şi dezinteresat. Evenimentul a avut loc în data de 6 octombrie 1995, la Ambasada Franței din București. Emoţionat de cuvintele înălţătoare pe care i le-a adresat ambasadorul francez, Bernard Boyer, Corneliu Coposu declara cu modestia-i recunoscută, următoarele: „Permiteţi-mi să consider acordarea acestui titlu în primul rând un omagiu adus României şi poporului român. Aş vrea să cred, în acelaşi timp, că onoarea pe care mi-o faceţi constituie un semn de încurajare şi speranţă. Nădăjduiesc de fapt că ţara mea îşi va găsi locul demn printre naţiunile democratice ale Europei, un loc din care a fost exclusă cu brutalitate prin lunga şi întunecoasa dictatură comunistă”.

În una dintre ultimele lui interviuri, conştient parcă de sfârşitul care se apropia declara, ca o sinteză a întregii lui existenţe, următoarele: „În fond nu e importantă ideea legată de activitatea mea. Dacă acestă idee triumfă şi dacă ea este îmbrăţişată de prietenii mei şi de opinia publică, apariţia sau dispariţia mea sunt secundare. Totul este să supravieţuiască o atitudine. Dacă aceasta triumfă, dispariţia mea nu este semnificativă”.

Traiectoria pământeană a lui Corneliu Coposu se încheia pe data de 11 noiembrie 1995. A fost înmormântat pe data de 14 noiembrie, în cimitirul Belu, de o ţară întreagă, care regreta că nu l-a înțeles cu adevărat în timpul vieții. Referitor la dimensiunea europeană a personalităţii lui Corneliu Coposu, relevante sunt şi cuvintele lui Wilfried Martens, preşedintele Partidului Popular European. În volumul autobiografic Europa: lupt şi înving, îl plasează pe Corneliu Coposu între figurile emblematice ale politicii internaţionale: „Corneliu Coposu a fost un erou, a stat 17 ani în închisorile comuniste și după 1989 a încercat să reconstruiască în România democrația. Cred că ar trebui să fie un model pentru politicienii de astăzi, fiindcă a fost un om extrem de onest și de angajat în lupta pentru reconstruirea propriului partid și a țării sale. Eu cred că el este model pentru politicieni și un erou pentru români”.